Măgarul și corbul

Un măgar vătămat în spate umbla păscînd, iar un corb veni de i se puse pe spinare și-i tot scobea rana cu ciocul, așa că bietul măgar sărea și răcnea și tot nu-l putea alunga. Ciobanul ședea deoparte și privea la dînșii rîzînd ; iar un lup, ce erai mai încolo, zise :

—Săracii de noi, lupi fără oi, căci pe noi cum ne văd de departe îndată aleargă cu cîni de ne iau la goană, iar pe aceștia stau de-i privesc și încă rîzînd.

Învățătură : De omul cel rău, cum îl vede viind de departe, deși nu cu vreun gînd viclean, oricine caută să se păzească, fugind de el ca de un tâlhar.