42 OMUL FĂRĂ CARTE

Un om prost și nemernic, neștiind nici carte și neavînd nici glas de cîntare, se întîmplă de intră într-o casă pustie și începu a cînta. Casa fiind foarte mare răsuna, iar lui i se părea că cîntă preafrumos și are glas preabun. Și ieșind în tîrg oamenii îl întrebară că ce meșteșug știe, iar el răspunzînd că-i cîntăreț de biserică (psalt), îl poftiră să meargă la biserică să cînte. Deci îndată mergând el începu a cînta; iar oamenii, dacă-i auziră cîntînd așa de urît și de schimonosit, îl scoaseră din biserică cu rușine mare, îmbrîncindu-l și bătîndu-l pînă afară.

Învățătură: Așa sînt oamenii care n-au slujit lâ uși mari sau la dascăli învățați și se țin înțelepți din firea lor și se fac știutori, apoi dacă dau de niște oameni învățați ei rămîn de ocară și'de rușine.