76 OMUL ȘI IDOLUL

Un om avea un idol de lemn și de multe ori se ruga la el să-l îmbogățească, iar idolul nu-l asculta. Deci omul se mînie și, luînd idolul de picioare, îl trînti de pămînt de-l făcu mici fărîme ; capul încă i-l sparse din care curse mult aur iar omul văzînd aceasta zise :

— Mare nebun ești și ai fost, căci cînd îți făceam cinste tu nu-mi foloseai nimic, iar după ce te rușinai și te făcui fărîme, tu îmi făcuși pe voie, căci mi-ai dat multă avuție ; și bine că m-ai învățat minte, căci de-acum înainte tot această cinste îți voi da.

Învățătură : Mulți sînt care te poartă cu minciuni zicînd că-ți vor face bine, pentru ca să te închini lor, iar binele nu-l mai fac ; sînt însă și alții cărora nici o cinste'nu le-ai făcut, și deci nici o nădejde n-ai avut de la ei și totuși ei îți fac mult bine la vreme de nevoie.