26 Vulpea și maimuţa

Odinioară se adunaseră laolaltă toate fiarele și dobitoacele cîmpului, iar maimuța dinaintea tuturor făcu un joc minunat și atîta de iscusit, încît se mirau toate de dînsa, și așa de plăcută le fu lor maimuța, încît vrură să o ridice să le fie chiar împărat. Dar vulpea nu o voia, ci o defăima zicînd că-i așa și pe dincolo ; apoi o chemă deoparte și-i arătă o bucățică de carne într-o căpcană și-i zise :

— Iată, eu am aflat astă mîncare și n-am cutezat să o mînînc pînâ nu-ți voi arăta-o ție ca unui împărat; deci, dacă-ți trebuie, ia-ți-o.

Și maimuța sări ca o broască s-o apuce și se prinse în căpcană. Atunci vulpea rîzînd zise :

— Oh, jupîneasă maimuță ! Atîta nebunie ai fost avînd și încă te umflă beznicia să împărătești peste toate hiarele și dobitoacele cîmpiilor !

Învățătură : Așa pătimesc cei ce nu socotesc mai întăi lucrul ce vor să-l facă ori cuvîntul ce vor să-l grăiască, cum va ieși mai pe urmă, ci se apucă de niște lucruri mari și mai pe urmă cad în nevoie și în năcazuri.