Frunză verde măr domnesc

Pe Darie mi-l pornesc

Sus la culmea dealului,

Sus deasupra satului:

Cătră locul de pierzare

Locul de spânzurătoare.

Şi pe cale cum îl duc,

Şapte preoţi îi aduc,

Preoţi dela mănăstire

Care-i fac mărturisire

Şi-l întreabă despre fapte

Şi-l desleagă de păcate.

Soţia ’n urmă-i păşeşte

Şi cu plâns se tângueşte.

Darie cată spre ea

Şi din gură-i zicea aşa :

— Rămăi dragă sănătoasă

Şi te du la prunci acasă,

Dracii tatii mititei,

Ce rămân ca vai de ei.

Căci pe mine mă vor duce

Sara ca să nu m’apuce,

Sus la locul de pierzare

Locul de spânzurătoare.

Dar să vii din când în când

Să vii dragă la mormânt

Să dai ţărna laoparte.

Să vezi oase deşirate

Şi mulţime de păcate

Lângă mine îngropate.

Şi să-l rogi pe Dumnezeu,

Ca să am milă şi eu!

Astfel Darie vorbeşte,

Şi plângând se despărţeşte.

Între panţiri mi se duce,

Sara ca să nu-l apuce,

Sus la culmea dealului,

Sus deasupra satului:

Şi-i se face judecată,

Şi astfel vieaţa-i se gată,