Ianina ’mi mi pliguiră
Şi tu himă me arucutiră
de ’mi se umplu percea cu arină.
Nintea anoastră, calle lungă,
socili închiseră tea fugă:
Cu virtute le strigai,
pe agiutor mi li climai.
Ah! noi soci, ah! voi măraţi,
in fugiţi de me alăssaţi?
staţi ah, soci, staţi ah fraţi,
să vă dau ună dimândare
Să vă duceţi la a mea fumellie:
Aşteptaţi, nu depărtaţi
până grailu să mi ’l luaţi;
a casa mea să vă duceţi,
ce-am păţâtă să nu spuneţi,
mama mi va să eassă să vă ’ntreabă;
să li diceţi casa să nă ’ndreagă;
Să vă avegliaţi să nu se duchiească.
Că de areu va să plăscănească.
Să eassă soră-mea pînă tu ubor
Să vă întreabă cu mare dor,
Să li diceţi că eu va să mor;
Să mă plângă cu capul gol.
N’veasta să vinereşi să vă veadă
Şi ti mine cara să va ’ntreabă,
Să li diceţi că ,,ma’ nu ’şi vhine,
„că ’şi aremase şi nu e ti tine“.
Vea să ’şi vindă doaele avhine
să ’şi mărită doaele hillie.
Traducerea
Cântecul unui român
rănit în Ianina de către hoţii greci.
În, Ianina mă plăguiră (răniră)
Şi în vale mă rostogoliră
de mi se umplu părul cu nisip,
înaintea noastră eră callea lungă,
Socii (tovarăşii) porniră ca să fugă,
Cu virtute (tare) le strigai,
În ajutor mi-i chemai.
Ah! voi soci, ah! săraci de voi,
Unde fugiţi de mă lăsaţi?
Staţi, ah! soţi, staţi ah! Fraţi,
Să vă dau o însărcinare
Să o duceţi la familia mea;
Aşteptaţi, nu plecaţi (nu vă depărtaţi)
până vorba să-mi luaţi:
Acasă dacă vă veţi duce
Ce-am păţit să nu spuneţi,
Mama o să ieasă să vă ’ntrebe;
Să ’i ziceţi casa să o deretice;
Să veghiaţi (să luaţi seama) să nu înţeleagă
Că de rău (ce o să-i viiă) o să plesnească.
O să iasă soră-mea până ’n curte
Să vă ’ntrebe cu mare dor,
Să-i ziceţi că eu o să mor;
Să mă plângă cu capul gol.
Nevasta mea de-a veni să vă vază
Şi despre mine dacă v’o întrebă,
Să-i zicieţi că: „nu mai vine
„că remase şi numai e pentru tine”.
Ca să-şi vânză amândouă viile
Să ’şi mărite amândouă fiicele.
(Col. V. Petrescu-Cruşoveanul)