Foaie verde de-alior,

La fântână la izvor

Să’ntâlneşte-un om c’un dor,

Și se mustră până mor

Tot aşa zicea doru:

Că de dor moare omu,

Latre doru ca şi-un câne,

de dor nu moare nime.

Șapte doruri c’am dorit

Și iată că n’am murit;

Dar de unul ce-l doresc

Simţesc c’am să’nebunesc.