Prutul

Foaie verde ş’o lalea,

Prutule, nu te ’ndura

Şi scade, scade mereu

Ca să pot trece şi eu

La puicuţa ca s’o văd,

Să mi-o strâng cu dor la piept.

Foaie verde măr uscat

Fi-i-ar neamul blestemat,

Fi-i-ar casa tot pustie

Şi copiii ’n puşcărie

Cine pe Rus l’o făcut

Stăpân dincolo de Prut.

Verde foaie şi-un dudău,

Fă, Doamne pe gândul meu;

Până’n sară, până’n sară;

Ruşii, Ruşii toţi să piară,

Prutul slobod să rămâie

Cum a fost de cine ştie!

(Bev. Şezătoarea, V)

Share on Twitter Share on Facebook