Foaie verde ş’o lalea,
Prutule, nu te ’ndura
Şi scade, scade mereu
Ca să pot trece şi eu
La puicuţa ca s’o văd,
Să mi-o strâng cu dor la piept.
Foaie verde măr uscat
Fi-i-ar neamul blestemat,
Fi-i-ar casa tot pustie
Şi copiii ’n puşcărie
Cine pe Rus l’o făcut
Stăpân dincolo de Prut.
Verde foaie şi-un dudău,
Fă, Doamne pe gândul meu;
Până’n sară, până’n sară;
Ruşii, Ruşii toţi să piară,
Prutul slobod să rămâie
Cum a fost de cine ştie!
(Bev. Şezătoarea, V)