10 IUNIE.

Telepatie. Ieri, toată ziua am fost deprimat ca niciodată, fara nici un motiv fizic sau moral, caci ca sănătate ma simţeam bine, iar ca stare sufleteasca ar fi trebuit sa ma simt vesel, deoarece mi-am petrecut vremea printre tineri, la doua nunti. Tocmai seara am avut explicaţia stării mele. Eram la masa la Gigurtu – a dat şi el o masa în cinstea lui Puricelli! – când a venit feciorul sa cheme pe Urdareanu la telefon. După câteva minute, favoritul Regelui s-a înapoiat şi cu mutra lui de cioclu ne-a spus: „A început evacuarea Parisului. Cei de la Quai d'Orsay au şi plecat. A început exodul corpului diplomatic. Franasovici pleacă inca în seara asta. Nemţii înaintează şi sunt aproape de Rouen.”. Am tăcut toţi 12 câţi eram; ne-a trecut pe toţi un fior rece – numai Gigurtu rânjea ca un bou. Am priceput şi rostul depresiunii mele; presimţisem dezastrul.

Sâmbătă şi ieri, atacul nemţilor s-a întins pe tot frontul. Au aruncat 100 de divizii în lupta şi care şi avioane, şi iar care. Francezii nu mai pot tine piept şi dau înapoi, dar în ordine. Probabil ca Parisul va fi ocupat pana în câteva zile.

Weygand a dat un ordin de zi plin de demnitate, dar printre fiecare linie se citeşte disperarea.

Parisul meu, Parisul meu! Doamne, de ce m-ai învrednicit sa vad aceasta ruşine şi aceasta infamie?

Mascaltonii continua sa se răţoiască, sa ameninţe, sa anunţe intrarea lor în război – dar nu mişca. Le trebuie un cadavru, ca sa se arunce pe el, ca hienele? Deocamdată îşi complectează dosarele şi scriu despre pierderile suferite de tara lor din cauza blocadei. Daca intrarea italienilor în război ar putea determina pacea cu Franţa, as dori să-i vad intraţi mai iute. N-am nici o mila de englezi: tot ce se întâmplă e vina lor, ei au sabotat pacea din 1919, după ce Germania fusese îngenuncheată, ei au permis lui Hitler sa se înarmeze, ei au stat cu braţele încrucişate şi n-au construit nici avioane, nici tancuri, când ar fi putut sa aibă de zece ori mai multe ca Germania. Dar de Franţa mi se rupe inima. Cine a zis „orice om civilizat are doua patrii, pe a sa şi Frântă” a avut dreptate. O simt acum.

Constantin Argetoianu – Marea surpriza

22 Iulie 2006 | de