12 aprilie.

Agresiunea asupra Norvegiei.

Toată ziua de ieri Bucureştiul a fost în fierbere. Ceas cu ceas soseau telegramele, din tot felul de izvoare, dar niciunul oficial – şi zvonurile cele mai impresionante se răspândeau.

Pe la amiaza, Narvik-ul, Oslo, Bergen erau cucerite de englezi. Flota britanica trecuse strâmtorile şi o mare lupta navala era în curs mai la vale de Göteborg. Transporturile germane de trupe şi de muniţii erau tăiate, corpul expediţionar din Norvegia, nimicit şi cate şi mai cate. Blumenfeld ştia, din izvor sigur, de la Legaţia Angliei, ca aliaţii vor ocupa Suedia.

Din citirea telegramelor de azi-dimineaţă reiese concluzia „ca trebuie s-o laşi mai moale”. Situaţia se prezintă inca confuza, ştiri precise oficiale nu sunt, dar din tot complexul informaţiilor apare ca avantajul e de partea aliaţilor şi ca germanii s-au cam aventurat cu expediţia lor în Norvegia. Englezii n-au luat nici Narvik, nici Osolo – de parca norvegienii au recucerit Bergen.

De reţinut declaraţia precisa făcută de Paul Reynaud în Senat: primul-ministru francez a afirmat ca de acum înainte Germania nu va mai putea căpăta minereuri din Scandinavia – şi ca în luptele navale în curs, din 22 de nave scufundate, 18 sunt germane şi 4 aliate.

Deocamdată situaţia este inca confuza şi trebuie aşteptat. Un singur lucru s-a lămurit şi este important: Norvegia a refuzat sa se înţeleagă cu Germania şi s-a declarat în stare de război cu ea. O proclamaţie semnata de Guvern şi aprobata de Regele Haakon şi de Stroting a împărtăşit poporului norvegian aceasta atitudine. Printr-o alta proclamaţie adresata tuturor tarilor străine, Norvegia protestează fata de nejustificata agresiune germana şi se declara în stare de război, alături de alianţă.

În Suedia, îngrijorare, nedumerire şi – pentru moment – neutralitate. Doua vase cu trupe germane care s-au refugiat într-un port suedez (prin urmare, englezii au trecut strâmtorile, cu toate dezminţirile germane?) au fost dezarmate.

Parlamentul se va închide spre sfârşitul săptămânii viitoare şi se va redeschide după 15 mai.

Bătrânul Cuza a luat ieri cuvântul la Senat, la Legea învăţământului industrial. Desi în vârstă de 83 de ani, a vorbit aproape un ceas, frumos, cu sir şi cu duh. Cu prilejul a două-trei întreruperi, a plesnit pe ministrul Andrei, ca în zilele lui bune. Moşul e admirabil în vigoarea lui juvenila, cu toţi anii pe care ii poarta pe umeri, cu toată boala care l-a încercat acum un an.

Ironia lui Churchill.

Abia s-a sfârşit cu „expediţia” engleza pe Dunăre, ca ne-a sosit alta, de data asta franţuzească. Ghelmegeanu mi-a spus ieri la Senat ca s-au luat masurile necesare pentru ca aceasta noua încercare sa se termine în aceleaşi condiţii ca şi cea dintâi. Totul se tine secret şi nu se da nimic la gazete. Guvernul se teme ca nu cumva nemţii sa ceara sa facă ei politia Dunării.

Ironia lui Winston Churchill (din cuvântarea lui la Camera Comunelor): „Era indicat ca Germania sa se arunce întâi asupra Danemarcei; nu e nici un an de când a încheiat cu aceasta tara, şi nu numai cu aceasta tara, un pact de neagresiune.”.

13 aprilie.

Desi situaţia nu e inca lămurită, acţiunea fiind inca în curs de desfăşurare, se pare ca pe vastul camp de lupte din nord avantajul trece din ce în ce mai neted de partea aliaţilor. Zvonuri multe, ştiri oficiale puţine, cele germane vizibil tendenţioase. Corpul expediţionar german din Norvegia pare sa fie tăiat pe mare de bazele lui, comunicaţia intre Germania şi Norvegia nemaifăcându-se decât prin aer. E cel putin ce afirma comunicatul de ieri seara al Administraţiei Britanice, care pretinde ca un enorm camp de mine a putut fi aşezat din dreptul coastei olandeze şi pana la Baltica, în dreptul coastei suedeze. E cel mai vast camp de mine care sa se fi instalat vreodată. Acest zid de mine nu e menit numai sa taie comunicaţia Germaniei cu Norvegia, dar şi sa împiedice unităţile flotei germane din larg şi din fiordurile norvegiene sa mai poată reveni la bazele lor şi sa scape astfel flotei engleze la panda.

Pare confirmat ca englezii au ocupat Bergen (o mărturisesc şi nemţii) şi ca au început sa debarce trupe care au şi luat contact cu forţele norvegiene în plina mobilizare. O alta debarcare a aliaţilor pare în curs de desfăşurare lângă Narvik. Se zice ca norvegienii au distrus o buna parte din linia ferata Narvik-Suedia, linie ce servea la transportul minereurilor suedeze.

În Norvegia sunt doua Guverne. Cel oficial, cu Regele, şi al lui Quisling, instalat de nemţi la Oslo. Cu Guvernele din Oslo nu merge decât o mana de oameni, mica grupare naţional-socialista existenta înainte de lovitura germana. Tot poporul norvegian a rămas credincios Regelui, Guvernului legal şi libertăţilor tradiţionale ale acestui neam de oameni dârji. Mobilizarea se face pretutindeni destul de repede. Ramane de văzut daca vor putea sosi şi arme şi muniţii, din Anglia sau din Suedia.

Suedia a declarat solemn ca ramane neutra, dar Guvernul din Stockholm ia toate masurile de precauţie pentru rezistenta armata, în cazul în care neutralitatea declarata ar fi calcata.

Avioane engleze au bombardat o gara în Schleswig – Holstein şi nemţii fac mare caz de acest fapt. Ar fi primul caz de bombardare „a unui obiectiv nemilitar” în acest război şi aceasta iniţiativă – zic nemţii – ar putea da loc la represalii şi la o schimbare totala în tactica aeriana germana de pana acum. „Fara ruşine şi imprudenţi”

Tătărescu a depus ieri la Camera noul proiect de Lege a breslelor, şi cu acest prilej a declarat ca Guvernul nu e zorit, ca roagă Camera să-l discute cat mai pe larg, să-l studieze în comisie pe îndelete şi să-i aducă modificări pe care le-ar socoti oportune. Guvernul vrea ca legea sa iasă dintr-o adevărată colaborare intre Parlament şi Guvern. „O înmormântare de clasa I”.

La Senat (n-am fost prezent, fiind ocupat la Consiliul Superior Economic), Cuza a reclamat la sumar împotriva modului cum a fost reprodusa în „Romania”, oficiosul FRN-ului, cuvântarea sa din ajun. La sfârşit Cuza a întrebat: „Mai sunt eu în Frontul Renaşterii Naţionale sau nu? şi daca nu, atunci unde sunt?”. Anibal Teodorescu, care prezida, i-a răspuns: „Daca nu eşti în FRN, nu eşti nicăieri!”.

Ali Kadri, reprezentantul turcilor din Insula Ada-Kaleh, a venit să-mi arate fotografii impresionante: tot Ostrovul e sub apa, de la o casa la alta se circula cu luntrea. Nimeni nu-şi aduce aminte sa fi crescut vreodată Dunărea atât. şi tot mai creste. Le-am trimis lui Tătărescu, sa le dea ajutorul necesar.

Parlamentul a votat o lege (la Senat prezida dr. Tanasescu, şi eu n-am ştiut nimic de ea) prin care s-a modificat art. 78 al Legii de expropriere, în sensul ca indemnitatea de expropriere a bunurilor aparţinând membrilor familiei regale sa poată fi achitata prin darea în plata a unor bunuri ale Statului de o egala valoare (!) pe baza unui jurnal al Consiliului de Miniştri.

Oamenii ăştia sunt nu numai fara ruşine, dar şi imprudenţi. Nu se gândesc ei ca va veni odată ceasul socotelilor? Legea a fost făcută „pentru valorificarea” cocioabelor expropriate în Str. Sf. Ionica şi în Str. Câmpineanu, pentru amenajarea Palatului Regal (prin urmare tot pentru ei). In schimbul cocioabelor, Majestatea Sa şi Principesa Ileana vor primi pe gratis pământ bun de-al Statului roman, de-a lungul Dunării. Sa ne trăiască!

Ce e mai nostim e ca legea n-a fost prezentata de Guvernul Majestăţii Sale, ci propusa din iniţiativă parlamentara!

Văzut ieri pe Mitilineu, consilierul Legaţiei noastre din Moscova, venit la Bucureşti într-un scurt concediu. Mitilineu povesteşte lucruri interesante şi liniştitoare din raiul lui Stalin.

După dansul – şi e un băiat inteligent, care ştie sa observe – situaţia noastră fata de Rusia s-a îmbunătăţit suta la suta în comparaţie cu ceea ce era astă-toamnă, la începutul războiului. De unde atunci raporturile reprezentanţilor noştri cu comisarul Afacerilor Străine sovietic erau foarte încordate – acum s-au destins de tot. De unde în cercurile diplomatice din Moscova un atac rusesc împotriva noastră era considerat ca probabil astă-toamnă, acum toată lumea este de acord ca un asemenea pericol nu mai exista. Mitilineu invoca părerile cercurilor diplomatice fiindcă sunt singurele din care se poate afla ceva, caci străinii – inclusiv diplomaţii şi mai ales diplomaţii – n-au dreptul sa stea de vorba cu muscalii. Orice moscovit e surprins în conversaţie cu un strain e arestat, condamnat la 5 ani de Siberie.

Diplomaţii acreditaţi pe lângă Soviete nu pot comunica cu nici un funcţionar, nu pot intra în nici un minister afara de al Afacerilor Străine. Când se prezintă unul chiar la Afacerile Străine, trebuie sa se legitimeze la poarta, apoi este condus la seful Protocolului, care la randul sau il pune în contact cu ministrul (comisarul) sau cu directorul pe care diplomatul doreşte să-l întâlnească. Seful Protocolului are instrucţiuni foarte severe în aceasta privinţă şi tremura şi de umbra lui, caci doi predecesori ai sai au fost. împuşcaţi. Şefii de misiuni ajung din când în când pana la Molotov, afara de Schulemburg (ambasadorul german), care poate lua contact şi cu ceilalţi şefi de resort şi chiar cu Stalin, cu care ceilalţi ambasadori şi miniştri nu dau ochi niciodată.

„La pace va începe războiul nostru”

În lumea diplomatica, mai toate informaţiile se obţin prin nemţi, care mişună. Misiuni şi paramisiuni, consilieri tehnici şi agenţi ai Berlinului au împănat Rusia şi răsar în fiecare colt de strada, la Moscova. şi ei toţi sunt de acord ca nu exista pentru moment pericol de atac pentru noi, din partea ruşilor. Ruşii n-au decât o grija, sa nu fie atraşi în război, şi se tem ca de dracul de un conflict cu turcii, cu francezii şi cu englezii. De aici şi schimbarea lor de atitudine fata de noi. Davidescu, care a văzut pe Molotov după discursul sau, a ieşit de la dansul cu confirmarea acestor impresii optimiste, în ce priveşte relaţiile noastre. Molotov i-a repetat ca vrea pace cu noi, ca chestia Basarabiei s-o regla odată şi odată pasnic şi a adăugat ca daca a vorbit cum a vorbit a fost fiindcă trebuia sa o facă, dat fiind auditoriul sau de austrieci şi de analfabeţi ce trebuie „ţinut sub presiune”. Mitilineu ca şi Davidescu împărtăşesc cu totul părerea ca chestiunea Basarabiei nu se va pune decât la pace. La pace va începe războiul nostru. o mai spun o data.

Din impresiile de alt ordin pe care ni le aduce Mitilineu mai culeg câteva. Din punct de vedere politic intern, situaţia lui Stalin e tare. Cu toate greutăţile vieţii, cu tot regimul poliţist, nu exista reacţie împotriva regimului, deoarece oamenii n-au cunoscut altul mai bun şi nu pot sa compare. Din străinătate nu pot afla nimic, caci limbi străine nu se mai învaţa, toţi stiu numai ruseşte, şi emisiunile străine pe bulgăreşte, pe sârbeşte sau chiar pe ruseşte, emisiuni pe care ruşii le-ar putea pricepe, sunt sistematic acoperite prin emisiuni moscovite de aceeaşi lungime de unda. Stalin e stăpân absolut peste tot şi Molotov e executorul sau credincios. Nici o alta personalitate politica nu ridica capul, afara de Jdanov, preşedintele Sovietului din Leningrad, care este chiar desemnat ca succesor al lui Stalin, în caz de moarte a acestuia. Jdanov a determinat atacul împotriva Finlandei şi era să-şi piardă situaţia – şi capul – în ceasurile grele în care Rusia înregistra numai dezastre pe front. Dar după încheierea păcii şi-a recâştigat toată influenta şi situaţia. Voroşilov, un simplu ministru de Război, n-are nici o situaţie politica şi nici trecere în armata.

Armata e dezorganizata. E bine echipata, e bine înzestrată cu arme şi muniţii, dar e lipsita de cadre şi de spirit ofensiv. Buna pentru apărarea regimului în interior, nu constituie un instrument de cucerire sau de lupta cu forte organizate. Inca un argument pentru menţinerea păcii.

Nu este exact ca oamenii pe strada au aspecte famelice sau de mizerie. Fiecine are ce manca şi vesminte convenabile, dar mediocre, prost tăiate şi murdare. Aspectul general pe strada, în teatre, prin localuri publice e impresionant prin uniformitate: toţi bărbaţii poarta şapca şi haine la fel şi la fel de prost întreţinute – toate femeile, o bluza, o fusta şi o basma pe cap. aşa stau la răscruci, aşa se prezintă la opera, în primele locuri, scuipând seminţe de floarea-soarelui. Nu exista printre ruşi, „domni” şi „doamne” – ci numai „mojici”.

Istorie politica – 'Destinderea' fata de mişcarea legionara

18 Februarie 2006 | de.

Constantin Argetoianu „Interpreţii erau spioni”