6 APRILIE.

O data cu lovitura germana, Parisul a aflat şi moartea arhiepiscopului sau, cardinalul Verdier. O mare figura a Bisericii şi o mare personalitate politica s-a dus. Vaticanul, ca şi Franţa, e în doliu. A nins iarăşi la Cernăuţi şi e frig ca iarna. Inundaţii pretutindeni. Nu se poate semăna. Ce o fi vrând Dumnezeu cu noi?

Ataşaţii militari din Berlin au fost poftiţi sa viziteze cu de-amănuntul linia Siegfried. Ca sa se convingă tarile neutre ca nu poate fi străpunsă.

11 aprilie. De ieri pe la amiaza trăim sub emoţia luptelor navale de pe lângă coastele scandinave. Situaţia e inca confuza, dar după ultimele ştiri pare ca avantajul ar fi de partea engleza. Nemţii au pierdut doua crucişătoare mari, pe când britanicii doua mici. Dar luptele sunt inca în curs. Una din ele s-ar da lângă insulele Pater Noster, nu departe de Göteborg (Suedia). Ceea ce ar dovedi ca flota engleza a răzbit prin Categatt. După telegrame din Londra, 600 de avioane şi un corp de debarcare ar fi în drum spre Norvegia. Ar exista şi un proiect de ocupare a Islandei şi a insulelor Feroe, considerate ca tari ocupate de inamic, deoarece aparţin Danemarcei care s-a supus Germaniei.

În urma acţiunii energice întreprinse de aliaţi pe coastele Norvegiei, despresiunea de la Londra şi de la Paris a făcut din nou loc nădejdilor şi optimismului. Manifestaţii ca cele din Downing Street, cu mii de oameni care strigau în fata locuinţei primului ministru: „Unde e flota engleza?” – n-au mai fost semnalate. In Parlamentul englez, ca şi în cel francez, declaraţiile dlor Chamberlain, Halifax şi Paul Reynaud au fost primite cu încredere. De semnalat – pentru noi – afirmaţia lui Halifax ca atacul URSS-ului împotriva Poloniei şi Finlandei nu va fi uitat.

Vitejii norvegieni.

Nici atitudinea Guvernului norvegian nu e foarte clara. Nemţii au numit un Guvern germanofil la Oslo, prezidat de un caraghios, Quissling, seful naziştilor norvegieni (?!). Dar nici comandamentul german nu-l ia în serios (e probabil ca Guvernul Quissling va avea în Norvegia aceeaşi soarta pe care a avut-o în Finlanda Guvernul Kussinen) şi tratează cu Regele şi cu Guvernul legitim, refugiat întâi la Hamar şi plecat şi de acolo. Pe de alta parte, norvegienii lupta pretutindeni împotriva forţelor năvălitoare, în unele locuri se anunţă chiar succese şi pare ca unul din crucişătoarele mari germane a fost scufundat în fiordul de la Narvik de bateriile de coasta norvegiene. Situaţia politica a Norvegiei, ca şi rezultatele luptelor navale nu se vor lamuri decât peste o zi sau doua.

Rusia a făcut din nou, prin gura lui Molotov, declaraţii de neutralitate desăvârşită. Se pare ca la Moscova, ofensiva germana spre Nord sa nu prea fi incantat pe conducătorii politicii Sovietelor. Suedia, pana acum, e neutra şi neatacata de germani, care sunt hotărâţi sa nu puna chestiunea suedeza decât după ce vor fi rezolvat problema ocupării Norvegiei.

Afacerea şlepurilor englezeşti de la Giurgiu face obiectul comentariilor aprinse în toată presa europeana, mai ales în cea germana şi în cea italiana. Ziarele din aceste tari umfla enorm incidentul şi pun în paralel „calcarea neutralităţii” din partea Angliei pe coastele Norvegiei (aşezarea minelor) şi pe malurile Dunării. Ziarele germane afirma ca 42 de şlepuri trase de remorchere „Britania”, „Danubian Shell nr. 2”, „King George”, „Scotland”, „Lord Byron” şi „Albion” au încercat sa urce Dunărea ca sa atace convoaiele germane. O adevărată flota, după cum se vede!

În realitate n-au fost decât doua şlepuri remorcate de un remorcher. Gafencu mi-a dat următoarele amănunte asupra afacerii: încărcarea şlepurilor s-a făcut în largul Dunării, în afara de Sulina. Dunărea fiind un fluviu international, conform convenţiilor de navigaţie, autorităţile noastre nu puteau sa nu acorde tranzitul spre Ungaria pe baza declaraţiei vamale făcute conform Regulamentului. Marfa conţinută în lăzi a fost declarata parti de automobile şi piese de rezerva cu destinaţia Budapesta. După ce şlepurile au plecat pe Dunăre la deal, un denunţ a fost făcut autorităţilor noastre. Acestea nu puteau insa opri convoiul pe firul apei internaţionalizat si, daca şlepurile nu s-ar fi oprit, din imprudenta, în portul Ramadan, ar fi trecut mai departe. O data oprite în apele teritoriale româneşti, autorităţile noastre au intervenit şi încărcătura a fost confiscata pe baza legilor vamale, iar marinarii englezi au fost expediaţi prin Constanta. Gafencu pretinde ca soluţia data de noi a satisfăcut pe nemţi – cum sa nu-i fi satisfăcut? – şi în acelaşi timp şi pe englezi, ceea ce îmi pare mai dubios. Scopul expediţiei n-a putut fi stabilit, englezii au pretins ca transportau armament pentru Ungaria!

„Vor cere Basarabia, la pace”

Fostul ambasador sovietic la Paris, Souritz, a trecut prin Bucureşti, în drum spre Moscova. De ce a trecut prin Bucureşti nu se ştie, poate fiindcă era drumul mai uşor. O misiune speciala la noi n-a avut, caci n-a luat contact cu nimeni, desi Gafencu i-a dat sa înţeleagă prin Kokuliev ca ar fi voit să-l vadă. Pare de altminteri ca dl Souritz e în dizgraţie şi nu e exclus sa facă cunoştinţă cu pivniţele GPU-ului.

Gafencu părea ieri destul de îngrijorat despre partea Rusiei. Sovieticii mârâie, fac tot felul de reclamaţii, ca şi cum ne-ar căuta nod în papura. După cate spunea ministrul nostru de Externe, şi autorităţile noastre civile şi militare fac prostii. Astfel, trupele de pe granita trag într-una focuri de puşca spre Rusia. Reclamaţia sovietica, transmisa Statului Major, a primit singurul răspuns „ca soldaţii fac exerciţiu cu arma”. La sosirea lui Souritz, politia a pus un cordon la gara şi n-a lăsat pe nimeni sa treacă, nici chiar pe însărcinatul cu Afaceri Kokuliev. Mai mult: acesta, vrând sa forţeze cordonul, a fost arestat! Sunt cu toate astea convins ca ruşii nu ne vor ataca. Ei vor cere Basarabia, la pace – şi n-ar încerca sa o ocupe înainte decât daca nemţii ar ocupa, ei, restul tarii. Sa ne ferească Dumnezeu!

Procesul faimoşilor fraţi Cernaianu, vestiţi pentru matrapazlâcurile lor, mai ales pentru cele puse la cale cu complicitatea sau gratie slăbiciunii fostului Episcop Vartolomeu al Râmnicului, s-a terminat ieri prin condamnarea avocatului la 1 an închisoare şi achitarea popii. Mai pezevenchi din doi e popa – dar Justiţia noastră!

În Bucovina şi la Chişinău ninge iarăşi şi s-a întors iarna! In regiunea noastră pare ca ne îndreptăm totuşi spre primăvara.

Ameninţare sau bluff?

Iorga zănatecul a fost doborât alaltăieri de un automobil pe Şoseaua Jianu. S-a spus ca ar fi fost grav rănit. M-am dus ieri să-l vad, ca să-l împac şi cu Senatul, caci se supărase din cauza unei convocări stupid transmise. Având nevoie azi de prezenta a doua treimi din senatori pentru luarea în consideraţie a noului proiect de Regulament, am intervenit la Ministerul de Interne ca domnii senatori sa fie rugaţi, prin prefecţi, sa binevoiască a veni la şedinţă. Prefecţii au trimis senatorilor o fiţuică prin care le punea în vedere „sa se prezinte la Senat din ordinul Ministerului de Interne!”. In loc să-şi dea seama ca nu putea fi la mijloc decât o prostie a subalternilor (cum au făcut ceilalţi senatori), paranoicul s-a pus sa fulgere şi sa trăsnească.

Vizita mea a avut darul să-l liniştească de tot, caci e foarte sensibil la orice act de politeţe. Am putut constata cu acest prilej cat e de solid: desi bara de apărare a automobilului s-a îndoit răsturnându-l, nu s-a ales decât cu contuzii – nici o fractura, nici o rana.

M-a plimbat prin tot Institutul lui, mi-a arătat biblioteca şi colecţia de orori, aşezată în vitrine, prin saloane. Mi-a cerut cărţi vechi de la Senat. I le-am făgăduit, a fost incantat. Ma adora!

Şoacăţii publica un buletin informativ pe care ni-l trimit, buletin tendenţios şi prost ca orice publicaţie de propaganda. In ultimul număr, buletinul se ocupa de noua societate engleza pentru comerţul extern şi spune: „Tranzacţiile acestei societăţi sunt mai degrabă masuri de război pe tărâm economic. Insa orice Guvern neutru ar susţine masurile de război ale unui stat beligerant îşi violează prin aceasta neutralitatea”. Ameninţare sau bluff?

Consiliul de Miniştri a hotărât ieri reorganizarea Cenzurii. Presa a fost convocata aseară de Ghelmegeanu şi libertate a fost data gazetarilor sa critice obiectiv (?) actele administrative şi masurile Guvernului de ordin nepolitic (?). Destindere sau capitulare?

Istorie politica – Povesti din raiul lui Stalin

11 Februarie 2006 | de