14 APRILIE.

Nici o viaţa sociala, nici un local de petrecere afara de teatre (excelente) şi de cinematografe (infecte). Străinii, chiar diplomaţii nu pot merge la opera, care este minunata, decât pe baza de cerere formala şi personala prin nota verbala adresata sefului Protocolului. Tot asa, nici un strain nu poate călători decât pe baza de autorizare (chiar şi diplomaţii acreditaţi), autorizare ce se obţine de altminteri uşor prin birourile „Inturistului”. Pe oriunde merge, străinul e totdeauna filat de un agent al GPU-ului. Chiar la Afacerile Străine, chiar Molotov, nu primeşte pe un diplomat decât în prezenta unui martor, adică un agent care se da drept interpret, dar în realitate este un spion. Frumoasa viaţa! Nu exista localuri de noapte sau de petrecere. In schimb, se vinde vodca pretutindeni şi oamenii beţi cad pe strada. La politie exista un serviciu de camioane care-i aduna de pe trotuare pe cei căzuţi. Mai toate bisericile, mai ales cele mici, au fost redeschise, caci din cele mari, multe au fost destinate altor scopuri, ca de pilda Catedrala Sf. Isac din Leningrad, devenita „muzeu antireligios”! Bisericile ortodoxe sunt de doua feluri, unele închinate vechiului cult, altele unui cult nou, „împăcat cu bolşevismul”; în aceste biserici se pomeneşte înaintea tuturor numele lui Stalin! In general, generaţiile tinere, educate de sovietici, nu merg la biserica şi nu cred în nimic. La Leningrad, casele şi palatele se prezintă urat, toate sunt destrămate, afara de Palatul de Iarna, şi de Muzeul Ermitage, foarte bine întreţinute. Muzeul Ermitage este intact şi i s-a adăugat ca anexa întreg Palatul de Iarna, în care s-au adăpostit toate colecţiile particulare găsite la Petrograd şi în regiunea de nord a Rusiei. Fostul Minister de Externe (Le Palais du Pont aux Chantres), fostul Stat Major (pe piaţa Palatului de Iarna), ca nişte rămăşiţe neutilizate ale trecutului, au început sa se ruineze. Tot aşa şi multe alte clădiri. Un oraş nou, cu locuinţa standardizata, e în construcţie la sudul Leningradului, spre fostul Tsaeskoe-Selo. La Moscova e criza mare de locuinţe. Oamenii stau cate doi, cate trei şi cate patru într-o odaie. S-a construit totuşi mult. Dar populaţia oraşului a crescut enorm şi a ajuns la 4-5 milioane de suflete. Transporturile mizerabile. Uzinele construite în virtutea planului cincinal în buna parte dezorganizare şi maşinările stricate. Fata de germani nici un entuziasm. Ruşii se tin strict de obligaţiile pe care le-au luat, dar nu înlesnesc în nimic eforturile nemţilor. Dar când pot sa saboteze, mai şi sabotează.

Francezii, la Dunăre.

Abia azi am putut să-mi procur textul declaraţiilor lui Maniu şi lui Dinu Brătianu, adresate în februarie de fiecare, partizanilor lor. Fiind de interes mediocre, le trec la anexe. Din cauza concentrărilor, din cauza masurilor fiscale şi a sporului de impozit – din tot felul de cause – începe sa se simtă criza în micul comerţ. La percepţia de Galben erau ieri 400 de cereri de închidere de prăvălii, de rezolvat. Mai ales prăvălii de la periferia Bucureştilor.

Epilogul „destinderii” fata de Mişcarea Legionara.

După ce s-a terminat (?) cu cei din tara, doi emisari gardişti – din cei aşa sa zicem împăcaţi, au fost trimişi la Berlin sa ii împace şi pe cei 300 de refugiaţi din Germania. Emisarii s-au înapoiat. Legionarii din Germania au declarat ca aproba tot ce au semnat tovarăşii lor de credinţă din tara, dar au refuzat sa se înapoieze, probabil fiindcă n-au încredere într-un guvern reprezentat la Interne prin dl Ghelmegeanu şi la Justiţie prin dl Micescu. Emisarii au fost primiti aseară la Palat într-o lunga audienta de Excelenta Sa domnul Urdareanu („Ernest, vino încoace!”) (Asa grăieşte Regele la telefon de cate ori i se cere sa ia o hotărâre!) Cum pentru moment „ideia mare” a Domniei e împăcarea cu gardiştii, nu e exclus sa sara din posturile lor şi ministrul de Interne, şi ministrul de Justiţie. Un bun cunoscător al psihologiei PUM-ului spunea acum câteva zile ca Micescu a fost numit Dregător al Dreptăţii, numai ca sa nu-l angajeze Auschnit a avocat, şi ca îndată ce se va termina procesul lui Max, va fi dat afara. Probabil după ce va fi trecut şi de hopul Casaţiei. Francezii de pe Dunăre au fost opriţi chiar la Sulina. Pretextul lor fiind ca veniseră sa ia (ca sa le duca unde?) şlepurile franţuzeşti aflate prin porturile noastre, Guvernul i-a oprit la Sulina şi le-a oferit sa le remorcheze el şlepurile pana la gurile Dunării. Neavând încotro, francezii au primit – toate transporturile NFR-ului au fost oprite pentru zile şi şlepurile duse la Sulina. Unde vor ramane sub paza francezilor?.