15 MAI.

Colonelul aviator Diculescu a fost chemat telegrafic din provincie. Cum a sosit, s-a prezentat la generalul Stoicescu, care a luat telefonul şi a anunţat generalului Paul Teodorescu: „A sosit Diculescu!” – „Vino cu el la mine!”, a răspuns Teodorescu. Cum au intrat cei doi ofiţeri la el, Paul Teodorescu a luat telefonul; şi a raportat lui Tătărescu: „A sosit Diculescu” – „Vino cu el la mine!” – a fost răspunsul şi de data asta. Paul şi Diculescu s-au dus la Tătărescu, care a telefonat numaidecât la Palat: „A sosit Diculescu!” – „Vino cu el la Majestatea Sa!”, a răspuns. Regele a primit numaidecât pe Tătărescu şi pe Diculescu (era ora 12 noaptea) şi adresându-se acestuia a spus: „Contez pe d-ta ca sa pui la punct aviaţia noastră.

— Sa trăiţi, Majestate, dar la Ministerul Aviaţiei sunt 4-5 generali, iar (eu) nu sunt nici măcar propus pentru gradul de general, cum sa le dau eu ordine?

— Ma reprezinţi pe mine, vei da ordine şi te vor asculta.

— Sa trăiţi, Majestate, dar eu n-am de unde sa cumpăr avioane şi n-am nici parale.

— Vei veni la mine, vei lucra numai cu mine. Te voi învăţa eu de unde sa cumperi avioane şi îţi voi da şi parale. Vei lucra numai cu mine, ai înţeles?” şi toate astea în fata primului-ministru, care asculta ca un idiot şi nu zicea nimic. Dictatura, nu? Cine o fi acest „colonel” Diculescu pe care Regele il pune acum în capul bucatelor şi ce extraordinare însuşiri o avea? şi daca le are, şi cei 4-5 generali de la aviaţie nu le au – atunci de ce nu sunt ei colonei şi Diculescu general? Sau poate ca Diculescu e numai prieten cu Malaxa sau cu coaforul, sau cu şoferul lui Malaxa? Dictatura, nu?

Ungaria a mobilizat.