18 mai.

Cuţitul în inima.

Ieri am putut să-mi dau seama cat suntem legaţi de Franţa, de cultura franceza, de toată ideologia franceza.

Dezastruoasele ştiri venite de pe front ne-au intrat ca un cuţit în inima. Fara raţionament, instinctiv, prosteşte, ni s-a părut ca nemţii n-au străpuns frontul francez, ci pe al nostru… Cine ştie daca pentru noi o victorie germana, garantându-se împotriva Rusiei, n-ar fi mai buna. Totuşi resimţim înfrângerile Franţei ca pe ale noastre. N-am dormit toată noaptea… Azi-dimineaţă ziarele îmi aduc vestea ca a căzut şi Bruxellesul în mâinile nemţilor şi ca Guvernul belgian s-a refugiat la Ostende. Reîncepe tragedia din 1914, dar de data asta nemţii nu vor mai face greşelile de atunci, care i-au dus la Marna…

Din putinele ştiri directe ce ne vin de pe campul de lupta ne putem da totuşi seama cat de îngrozitor a devenit războiul. Carele de asalt şi pisălogeala aeroplanelor macina tot. Aproape nu mai exista răniţi – spitalele înapoi sunt goale. Cine cade nu se mai ridica. Răniţii sunt striviţi de care, ce trec peste cadavre în goana… E un infern! Doamne, Doamne, la ce a ajuns sa slujească inteligenta omeneasca! Sa fie sfârşitul lumii?

Jimmy Mironescu dejuna liniştit la Capsa. Năzuros cum este, a ciopârţit un biftec şi l-a dat înapoi. Un neamţ, aşezat la o masa alături, a observat pe nemţeşte: „Ce porcărie să-şi bata aşa joc cineva de mâncare, când în alte tari moare lumea de foame!”.

Jimmy, care se vede ca era cam băut, s-a sculat şi a cârpit neamţului doua palme. Lucru de mirare, neamţul n-a ripostat, dar Fabricius a scris lui moş Ghiţă Mironescu o scrisoare „de reclamaţie”. Moş Ghiţă a răspuns cu bunul sau simt, ca oricât ar vrea sa ridice pe fiu-său, nu-l poate ridica pana la rolul de factor reprezentativ al României şi ca nu înţelege sa se amestece în aceasta scabroasa afacere de palme date dar nerestituite…

Jimmy e un zevzec, dar simptomatic este ca toată lumea s-a bucurat de palmele pe care le-a tras neamţului…

Oamenii lui Vaida pretind ca fratele Alexandru s-a retras la Cluj supărat foc. Supărat de cele întâmplate în ziua de 11 mai cu parodia de criza ministeriala. Vaidistii povestesc ca Vaida a fost chemat pe la 3-4 mai de Rege care i-a vorbit de constituirea unui Guvern national sub preşedinţia lui, şi l-a însărcinat chiar sa înceapă „conversaţiuni” în aceasta direcţie. Vaida s-ar fi înţeles cu Tătărescu (?) căruia i-ar fi oferit vicepreşedinţia Consiliului, şi ar fi atacat chestiunea cu Mihalache, iar pe Ionel Pop, omul lui Maniu, l-a şi angajat ca ministru. Era pe punctul sa vina la mine (zic ciracii lui) când a izbucnit bomba cu refacerea Ministerului Tătărescu… „Cum raman eu cu oamenii cu care am vorbit?” – a întrebat Vaida, şi a plecat la Cluj.

O fi, dar ma întreb daca în toată aceasta afacere, „regele” n-a fost pur şi simplu – Urdareanu.

Mazilirea logofătului Dreptăţii.

Despre mazilirea lui Micescu (eu nu ma întreb de ce l-a dat afara, ci de ce l-a numit…) mi se spune ca, pe lângă potlogăriile pe care le făcea, ea a fost provocata printr-o declaraţie imprudenta pe care a făcut-o fostul logofăt al Dreptăţii într-un cerc indiscret. Dansul ar fi spus „ca acum nu-i mai pasa de nimic caci are o ipoteca asupra Regelui: afacerea Auschnit. Fara dansul, Auschnit n-ar fi fost condamnat, caci nu exista nici un motiv legal…”.

Declaraţia a fost raportata la Palat de Antoine Bibescu, o cutra bine cunoscuta…

21 mai.

După-amiaza. Sfântul Constantin! Pana la moartea scumpei mele mame, a fost pentru mine ziua de bucurie a anului! Ziua ei… De când m-am înapoiat din străinătate (1913) în afara de anii pribegiei (1917 şi 1918) am petrecut-o regulat la Breasta, printre flori şi verdeaţă. In ultimii ani, rămas singur, am făcut dintr-însa o zi de reculegere şi de evocare a trecutului. Anul acesta, am trăit ceasurile din Breasta, cu inima strânsă. Sunt de duminica dimineaţa lângă mormântul dragilor mei dispăruţi. Am sosit pe ploaie şi pe noroi; e frig – focul dârdaie în sobe… Desi sunt însoţit de fiica mea, de prietena mea Marie Mirea, de credinciosul Filip – desi am găsit aici pe nepoţelele mele Yvona şi Dina, vesele ca doua pasarele, e nespus de trist. Mi se bate inima nu numai pe ruinele vieţii mele, dar inca şi pe ruinele unei lumi întregi…

Am vrut sa ma izolez câteva zile şi ştirile străbat greu pana la mine; aflu totuşi ce n-aş mai fi vrut sa aflu: pe rand, Bruxellesul, Anversul, Namur, Rethel, Maubeuge, St. Quentin, Laon au căzut în mâinile nemţilor. Franco-englezii nu pot opune nicăieri rezistenta forţelor germane. Azi nemţii merg spre mare – maine vor fi la Calais şi vor putea bombarda Anglia… La Paris trebuie sa fie panica, caci s-a schimbat Guvernul desi Paul Reynaud a rămas preşedinte al Consiliului. Dar a trecut de la Externe la Război, Daladier a luat Externe, Mandel – Internele, iar mareşalul P”tain a fost numit vicepreşedinte al Consiliului… S-au schimbat şi generalii: Gamelin a fost trimis acasă, Weygand a fost numit comandantul armatelor aliate, iar generalul Giraud comandantul armatelor din nordul Franţei…

„Un trăsnet pentru Hitler”

Italia va comite mare felonie: după discursul lui Ciano ţinut ieri pe piaţa Domului în Milano, nu mai încape îndoială ca intra şi macaronarii în lupta, să-şi ia partea lor de prada… Doamne, Doamne, nu mai e dreptate pe pământ?

Maine dimineaţă voi fi înapoi la Bucureşti; voi căuta sa las la Breasta toată partea sentimentala a firii mele şi ma agat de faptul ca victoria germana asigura cel putin tarii mele securitate din partea Rusiei. Nu?

22 mai.

Înapoiat la Bucureşti. Înfrângerea francezilor se transforma în dezastru. Starea de primejdie e mărturisită de însuşi Paul Reynaud, în fata Senatului… Se aşteaptă o minune ca sa mai salveze ce e de salvat. şi toţi, la Paris, sunt cu ochii la Weygand şi la P”tain. Ce pot face doi oameni, când armata şi poporul au pierdut încrederea?

Campania nemţilor e fara precedent în istorie. A întrecut şi loviturile napoloniene, caci cadrul şi rezultatele sunt cu totul altele. Hitler s-a urcat pe un piedestal de pe care numai trăsnetul poate să-l doboare…

Presiunea Italiei se exercita tot mai neruşinată…

Horia Sima şi Patrascu, doi dintre teroriştii gardişti cei mai periculoşi, amestecaţi în uciderea lui Călinescu, au fost arestaţi duminica. Amândoi se refugiaseră în Germania şi toate ademenirile pentru a-i aduce în tara au fost zadarnice. Ce i-a adus acum, nu stiu. Intenţia unui nou atentat? Ii va fi împins Germania la noi ca sa facă placere Regelui? Deocamdată nu stiu…

Dezastrul ploilor şi frigului s-a mai potolit. Ieri a fost frumos, şi azi e frumos, şi mai cald…

Alarma inca falsa.

Am aflat de la Miclescu (secretar general la telefoane) ce a fost cu alarma apărării antiaeriene de joia trecuta. Generalul Orasanu, care comanda la Ploieşti, ceruse colonelului de la Campina sa dea ordin la biroul telefonic local sa satisfacă cererile de comunicare militare cu precădere. Colonelul de la Campina, în cazon, n-a mai vorbit de precădere ci a dat ordinul simplu sa nu se mai dea comunicări civililor. Biroul s-a executat. Cum a ajuns la Bucureşti ştirea ca Campina nu mai comunica nimic fiind ocupata de inamic (!) – nu se ştie, dar a ajuns, şi Bucureştiul, fara sa mai controleze, a dat cunoscuta alarma…

23 mai.

Ieri-dimineaţa s-a răspândit în Bucureşti zvonul ca generalul Gamelin s-a sinucis. Vestea, pornita de Marele nostru Stat Major, nu s-a confirmat inca oficial, dar a produs mare impresie. Comunicatul german informa în acelaşi timp ca generalul Giraud, numit de câteva zile comandant al forţelor franceze din nord, a fost făcut prizonier. Comunicatul da chiar amănunte: generalul înaintând într-o recunoaştere fara escorta, pe terenuri ce le credea ocupate de trupele franceze a căzut peste un detaşament motorizat german, căruia a trebuit sa se predea. Confirmarea franceza nu avem inca nici cu privire la acest fapt.

Politica bazata pe realităţi.

Tot ieri-dimineaţa a venit şi ştirea ca oraşele Arras şi Amiens au fost reluate de francezi…

Fulgerătoarea înaintare germana a fost realizata de unităţile motorizate, aşa încât oraşele cucerite sunt inca slab ocupate de inamic şi pot fi destul de uşor recucerite. Manevra germana a fost foarte îndrăzneaţă şi daca francezii ar fi avut o rezerva strategica intre front şi la Paris, toate aceste grupuri motorizate înaintate ar putea fi azi culese… Dar francezii n-au avut o asemenea rezerva, şi nemţii au ştiut-o…

Azi, pe tot frontul nu se semnalează nimic important. Probabil ca poziţiile se „tasează” pe de o parte şi pe alta. Cele vreo 30 de divizii anglo-belgo-olandeze prinse intre Escaut şi Mare cauta sa apere, după unii, Ostenda şi Coasta – după alţii sa răzbească înspre Sud şi sa se unească cu grosul armatei franceze. Acestei încercări s-ar datora recucerirea Arrasului…

Generalul Weygand, după o inspecţie pe front, ar fi declarat ca, daca Franţa poate tine o luna de zile situaţia, e salvata – dar de, aici e chestiunea: putea-vă „tine” o luna de zile?

Italia, prin atitudinea ei, enervează lumea întreagă – ca va face marele şantaj, o vedem cu toţii, dar ne întrebam daca va mai adaugă şi un act de suprema laşitate… Pe de alta parte, aşa e politica, bazata pe realităţi: nimic de zis.

Pana sa intre în război, Regele-imparat a mai spurcat o data Ordinul Anunciadei scuipându-l pe pieptul lui Göring care trebuie sa fie incantat…

Arestarea lui Horia Sima.

În Anglia, s-a votat într-o zi – ieri – şi s-a promulgat o lege prin care se acorda Guvernului depline puteri pentru a lua masurile necesare privitoare la munca şi la producţie… Proiectul a fost prezentat în Camera Comunelor de Attlee, laburistul… Daca un englez în 1840 s-ar scula din mormânt, n-ar mai recunoaşte Anglia…

Ghelmegeanu mi-a povestit ieri amănuntele arestării lui Sima şi Patrascu. Au intrat amândoi clandestin, prin granita dinspre Iugoslavia. Surprinşi de un post de grăniceri, Patrascu a tras şi a ucis un soldat. După ce au fost arestaţi, acelaşi Patrascu a sărit de la etaj, ca sa scape, şi şi-a fracturat doua coaste. Se afla acum internat la Spitalul din Oraviţa. Pe lângă fracturi mai are şi o hemoragie interna… In Iugoslavia au mai fost arestaţi doi complici ai lui Sima; cu toţii veneau în tara în vederea unui atentat de săvârşit la 8 iunie. In sacurile celor arestaţi a fost găsită ecrazita şi diferite unelte necesare perpetuării proiectatei crime… şi acestora au trimis dumnealor domniia Urdareanu şi Ghelmegeanu, emisari în Germania, să-i poftească în Romania „in pace şi onor”!

Istorie politica – 'Consideram chestiunea Basarabiei ca pusa'

13 Mai 2006 | de.

Constantin Argetoianu.

Tara lui Hübsch!