23 MAI.

Despre Visarion Puiu se povesteşte ca demisia i-a fost primita fara sa ştie ca a dat-o. S-a găsit în nu stiu care arhiva o demisie pe care o dăduse în 1938, demisie ce nu fusese rezolvata, şi pe care o uitase. Ştiindu-se cu musca pe căciulă, IPSS n-a protestat şi a cerut numai sa i se puna la dispoziţie casa pe care Fondul Religionar din Cernăuţi a construit-o la Piatra Neamţ, ca şi casa de repaus pentru mitropolit, şi sa i se plătească leafa pana la lichidarea pensionarii sale. Guvernul a primit cu placere „condiţiunile” oropsitului prelat. Se zice ca Visarion a mai fost acuzat şi de „conspiraţie” (!) cu străinii! Când a venit puhoiul polonez peste Bucovina, Visarion, care fusese camarad de studii în Rusia cu Stalin, a propus lui Călinescu sa scrie fostului sau coleg şi sa intre în vorba cu el. „Scrie-i repede!”, a fost răspunsul fostului prim-ministru. Scrisoarea a rămas fara răspuns, dar acum se ridica împotriva fostului mitropolit ca un act de trădare! Tara lui Hübsch!

Pe ziua de ieri, toate concediile concentraţilor au fost suprimate şi noi contingente de rezervişti au fost chemate. Explicaţia: trupe ruseşti (vreo doua corpuri de armata) aduse spre granita noastră – şi o mobilizare ungureasca spre granita iugoslava. In public, emoţie destul de mare, cum e şi natural.

Tătărescu a fost ieri la mine. Mi-a comunicat ca Regele a hotărât întâi sa nu mai serbeze ziua de 8 Iunie şi zece ani de domnie – al doilea sa nu mai convoace Parlamentul, deocamdată. N-am putut decât sa aprob fara rezerva ambele masuri, fata de situaţia internaţională. Serbările de 8 Iunie ar putea fi suprimate pentru vecii vecilor; iar Parlamentul n-ar putea decât sa încurce Guvernul, caci ce s-ar putea spune azi reprezentanţilor tarii? Dar Tătărescu nu venise să-mi comunice numai aceste hotărâri, nici să-mi vorbească despre situaţia din Franţa asupra căreia nu are nici el date mai precise decât cele pe care le culegem şi noi din telegramele mai mult sau mai putin oficiale. Venise să-mi mai spună ceva. Regele şi Guvernul socotesc ca a sosit momentul sa ne apropiem mai mult de Italia, sa cunoaştem planurile ei pentru Balcani, sa ne asociem lor, daca aşa cum ne-a asigurat de atâtea ori Guvernul din Roma, nu sunt îndreptate împotriva noastră – ajutând pe Duce sa le realizeze. Pentru aceasta noua etapa a politicii româneşti s-ar dori Sus un contact direct cu Mussolini. Pe când Tătărescu vorbea, muream de frica sa nu vrea sa ma trimită la Roma. am oroare de asemenea misiuni cu mana întinsă. Dar nu; venise numai sa ma roage sa aduc pe Puricelli aici, urmând ca Regele sa însărcineze pe milanezul nostru cu un mesaj regal şi special pentru Duce. Am primit cu placere – şi c-un „uf!” – sa scriu lui Puricelli şi am convenit despre următoarea procedura: Tătărescu sa invite pe Puricelli sa vina pentru o chestiune de drumuri, iar eu sa anexez o scrisoare prin care să-i spun sa vina imediat în interesul ambelor tari, şi să-l fac sa priceapă ca e vorba de altceva. Scrisorile noastre vor fi trimise printr-un curier special la Milano; tot demersul va fi ţinut secret, nici Bossy (de la Roma) nu va fi pus în cunoştinţă. Regele, Tătărescu, Gafencu, eu şi Puricelli vom fi singurii sa ştim. A rămas ca Tătărescu sa mai puna azi la punct chestiunea cu Regele şi vom vedea daca mai e vreme de făcut ceva pana la intrarea (?) Italiei în război. „Bliz-Krieg” împotriva ruşilor?!

Am găsit pe Tătărescu foarte deprimat. A recunoscut cu mine ca numai o minune a lui Dumnezeu mai poate trece victoria de partea Aliaţilor. Frica lui, „covorul verde” – frica lui, dar totodată speranţa lui s-a dus şi ea dracului. După „dictatul” de la Versailles din 1919 vom avea acum „dictatul” lui Hitler, şi fata de acesta atuu-rile lui Guta sunt cam egale cu nimic. Mi-a confirmat ca suprimarea concediilor şi concentrarea suplimentara de ieri sunt în legătură cu aducerea trupelor ruseşti spre granita noastră şi cu mobilizarea ungureasca. Tătărescu se temea ca nu cumva ruşii sa nu profite de faptul ca germanii erau cu mâinile prinse în Apus şi sa nu facă vreo trăsnaie împotriva noastră. Eu unul nu cred, fiindcă petrolul nostru e şi mai indispensabil Germaniei acum, şi Germania nu poate ramane indiferenta fata de noi. Daca ne-ar ataca ruşii, cred ca Germania s-ar vedea nevoita sa oprească operaţiunile din Franţa şi sa execute un „Bliz-Krieg” împotriva noastră ca sa ne ocupe înaintea ruşilor. Dar după succesele lor din urma, nemţii trebuie sa aibă destula trecere la ruşi ca să-i ţie pe loc şi să-i împiedice sa ne atace. Cum o vrea Dumnezeu!

„Ploile n-au stat”

Scrisoarea Regelui către Tătărescu prin care cere sa se renunţe la serbările de la 8 Iunie a apărut în ziarele de azi-dimineaţă, după ce a fost data ieri-seară la radio. Din scrisoare reiese ca Majestatea Sa renunţa cu regret sa nu se sărbătorească minunăţiile înfăptuite în ultimii 10 ani: e un sacrificiu pe care il impune vrăjmăşia vremurilor. As fi vrut ceva mai multa smerenie, şi mai multa cladura – dar ia-o de unde nu e!

Horia Sima