1 martie.

Reofik Saydam, primul-ministru turc, a dat declaraţii categorice cu privire la politica turceasca fata de Soviete: nimic nu s-a schimbat în vederile Guvernului de la Ankara, de şase luni; acum ca şi atunci, Turcia nu are nici cea mai mica pornire sa atace Rusia, după cum e de presupus ca n-are nici Rusia vreo intenţie sa atace Turcia… Vorbe goale… dar cu rost.

Dl Cornell Hull, secretarul de Stat, a făcut declaraţii ca sa explice ca misiunea lui Sumner Welles şi a lui Myron Taylor nu e în legătură cu un proiect de pace imediata. Statele Unite urmăresc numai sa împiedice ca la pace – când o fi – forţele autarhice şi totalitare sa nu obţină preponderenta… şi pentru asta merge Sumner Welles la Roma şi la Berlin? şi pentru asta a fost acreditat Taylor pe lângă Papa? De când e Vaticanul buricul autarhiei? Mai bine tăcea dl Cornell Hull…

Parlamentul va fi deschis joi, 7 martie.

Războiul: bugetul Franţei pe 1939 se lichidează pana acum (11 luni) cu un deficit de circa 123 de miliarde franci, din care numai 80 de miliarde reprezentau credite de război propriu-zis. Restul, 43 de miliarde, e un deficit al bugetului ordinar…

Prin decret-lege au fost luate o serie de masuri care reglementează tot: preturile, deschiderea şi închiderea restaurantelor, vânzarea cerealelor şi tuturor materiilor prime etc. Ca în Germania. S-au mai pus şi impozite noi…

A murit fostul preşedinte al Republicii Austriece, Michael Hainisch, bătrân simpatic, care a fost şi la Breasta cu prilejul Congresului International de Agricultura din 1929. A murit la Gloggnitz, în vârstă de 82 de ani.

Aseară a doua masa la Ministerul de Externe – şi ultima în Palatul Sturză, condamnat la dărâmare…

Plasament alandala: ministrul Danemarcei înaintea ambasadorului Iugoslaviei, şi alte anomalii.

„Tătărescu nu ştie…”

Mutra de un cot pe care o face Tătărescu şi starea lui de deprimare se datoresc faptului ca Regele i-a exprimat adâncă nemulţumire. Nemulţumire înainte de toate pe chestiunile economice. Regele a primit mai multe memorii în care se zugrăvea starea de exasperare a producătorilor, mai ales a agricultorilor.

Doleanţele acestora din urma au impresionat mult pe Voda, deja enervat prin informaţiile primite despre vertiginoasa creştere a impopularităţii sale… Tătărescu s-a justificat spunând ca el nu e competent în problemele economice, ca a stimulat cat a putut pe miniştrii economici fara sa poată obţine nimic de la ei… Miţita Constantinescu întrebat de Rege i-a spus ca vor fi poate şi miniştri economici de vina, dar ca înainte de toate primul-ministru Tătărescu nu pricepe nimic… Cu mine toate mergeau pe struna, pricepeam tot, cunoşteam toate problemele economice şi financiare şi ştiam sa iau o hotărâre. Tătărescu nu ştie… Regele a înghiţit în sec, şi n-a mai spus nimic. Miţita, care a povestit lui Blumenfeld scena, l-a mai pus la curent şi cu ultima încurcătură pe care i-a făcut-o Guta, cu nemţii. Vorbind cu Fabricius şi acesta cerându-i ca valoarea mărcii sa fie sporita cu 10 lei, Dom' Guta i-a răspuns: „Ai dreptate, am sa vorbesc cu ministrul de Finanţe.”! Când a aflat Miţita, era să-i vina rau şi s-a dus numaidecât cu demisia la Rege… De abia a scăpat din încurcătură…

Dar Regele nu e nemulţumit numai cu inacţiunea Guvernului pe terenul economic. El mai socoteşte ca Guvernul nu face nimic ca să-l apere de acuzaţiile zilnice ce i se aduc, de înjurăturile cu care e suduit, pentru fiecare impozit sporit, pentru fiecare om concentrat, pentru fiecare vita rechiziţionată. Cu alte cuvinte se plânge ca nu este acoperit („tu ai vrut-o, Georges Dandin!”). Pe acest punct, Tătărescu s-a scuzat invocând lipsa sa de autoritate asupra Cenzurii şi asupra propagandei interne… „Ia-o!” – i-a răspuns Regele, astfel, din vorba în vorba s-a ajuns la desfiinţarea Ministerului Propagandei şi la trecerea serviciilor de presa la Preşedinţia Consiliului…

Ieri la procesul Auschnit, mare scandal. Procurorul a anunţat ca Malaxa nu va putea depune, deoarece a fost silit sa plece la Londra, unde este chemat la un arbitraj, „din vina domnului de acolo, din boxa”. Avocaţii apărării au protestat cu gălăgie mai întâi asupra faptului ca Ministerul Public scuza absenta unui martor pe cata vreme aceasta sarcina e de competenta exclusiva a reprezentantului părţii. Ce? Dl Malaxa este o instituţie publica, un factor constituţional – de poate dispune astfel de Ministerul Public? Apoi împotriva acuzaţiei aduse lui Auschnit, de acelaşi reprezentant al Ministerului Public… In sala, incidentul a provocat agitaţie şi rumoare mare; toată lumea înjura pe Malaxa. Ca sa nu vina la proces, Malaxa s-a făcut întâi bolnav şi a trimis un certificat al doctorului Lupu (internistul) din care reieşea ca „nu va putea părăsi patrul 14 zile”. Deodata lumea afla ca dl Malaxa a plecat la Londra, desi nu putea părăsi patul… Cum ramane cu certificatul doctorului Lupu? A plecat la Londra (sau se preface ca a plecat la Londra), ca sa nu i se poată trimite un judecător acasă, să-i ia depoziţia… Frica mai ii e de lumina zilei! Ce bandit!

Dejun american la Molotov

24 Septembrie 2005 | de.

Constantin Argetoianu.

Pâinea şi benzina pe cartela