29 februarie.

Supărarea englezilor n-a fost pricinuita numai de crearea „Comisariatului Petrolului”; crearea acestui comisariat a fost numai picătură de apa care a umplut paharul. Guvernul roman informase pe cel britanic ca, pe baza convenţiilor noastre, ne obligasem sa furnizam petrol Reich-ului în proporţie de 25% din totalul exportului nostru. Era o proporţie rezonabila pentru un regim de neutralitate şi Londra o acceptase, cu atât mai mult cu cat, producţia marilor noastre societăţi fiind sub influenta anglo-franco-americana, Guvernul englez spera sa poată reduce cantitatea de petrol pe care o livram Germaniei reducând totalul producţiei noastre. Instrucţiuni în consecinţă s-au şi dat societăţilor Astra, Steaua Romana, Columbia, Româno-Americană etc. Cu cata mirare am aflat într-o buna zi ca sondele Stelei de la Ţintea, care trebuiau sa ne inunde, nu dau aproape nimic… Mi-a dat Angot explicaţii tehnice, dar n-am priceput nimic…

Mai târziu, englezii au aflat ca, pe lângă proporţia de 25%, mai garantasem nemţilor şi un plafon anual de 1.300.000 de tone. Asta i-a înfuriat. Caci toate planurile lor de reducere a producţiei generale de petrol ca sa reducă valoarea celor 25% destinate Germaniei nu mai făceau cinci parale. Guvernul roman a fost acuzat de făţărnicie, bine ca n-au zis escrocherie, şi criza a izbucnit în momentul creării comisariatului, în care s-a văzut (cu drept cuvânt) un organ menit sa provoace sporirea producţiei ţiţeiului. şi s-au oprit toate transporturile spre Romania.

Guvernul nostru a început cu explicaţiile şi Cancicov a fost trimis la Londra (desi nu o mărturiseşte) sa puna punctele pe „i”. Explicaţiile au fost de altminteri cam încurcate… Ca nu s-a ascuns nimic englezilor, ca plafonul de 1.300.000 de tone corespundea în momentul încheierii convenţiei cu 25% din producţie, ca… ca… ca… In fine, s-a mai lămurit ca comisariatul era menit mai mult sa regleze distribuţia interna decât sa provoace sporirea producţiei sau ca contingenteze exportul…

Recepţiile lui Ţâlea la Londra.

MODA DE IARNA A ANILOR TREIZECI. Consilierul Regal G. G. Mironescu, împreună cu fostul ambasador al Franţei la Bucureşti – Gabrielle Puaux.

Desi a negat orice misiune, Cancicov-cel-Discret mi-a mărturisit ca a văzut pe toţi conducătorii economiei britanice la mese organizate de Ţâlea, la Legaţie. şi cu acest prilej mi-a mai spus ca Ţâlea şi-a creat o foarte buna situaţie la Londra. Cu ministrul Comerţului îşi zic pe nume, cu Dalton, viitorul ministru laburist de Externe şi un mare prieten al României, e în relaţii de strânsă prietenie. Cu Van Sittard, cu Montagn Normann, cu tot tineretul politic e în termenii cei mai buni. Pe Cancicov l-a impresionat Dalton, care cunoaşte bine toate afacerile Orientului European, pricepe greutatea situaţiei noastre şi a asigurat pe Cancicov ca va da tot sprijinul unei politici engleze favorabile României. Tot el a spus lui Cancicov ca Parlamentul a fost ostil creditului de 5 milioane de livre ce ne-a fost acordat şi ca dansul a întors opinia colegilor sai în favoarea noastră. „In politica, toate se bazează pe încredere – a adăugat Dalton – şi noi pricepem ca de multe ori dumneavoastră nu sunteţi liberi sa faceţi ce ati vrea, dar nu zdruncinaţi încrederea noastră în tara dumneavoastră şi toate se vor sfârşi cu bine…”

La mesele lui Ţâlea, fiecare cum venea găsea o foaie informativa în care erau însemnate vârstă, funcţiile prezente şi trecute, lucrările etc. fiecăruia dintre comeseni… Acest mod „comercial” de a trata pana şi întâlnirile cu caracter necomercial a incantat pe Cancicov şi probabil ca l-a dispus atât de bine în favoarea ministrului nostru la Londra…

În alta ordine de idei, Cancicov a avut impresia, la Londra, ca şi la Paris, ca încercările de pace n-au pentru moment sorti de izbândă. şi englezii, şi francezii sunt hotărâţi sa duca războiul pana la sfârşit… Pana la sfârşitul Europei?

Temperament – raţionament.

Deschiderea Parlamentului hotărâtă pentru luni, 4 martie, a fost amânată pe joi, 7, ca sa permită Guvernului sa promulge prin decret legea schimburilor, promulgare ce nu se va putea face pana sâmbătă, din cauza unor neînţelegeri în sânul Guvernului. La Delegaţia Economica de ieri, Gigurtu şi Slavescu s-au ridicat cu „energie” împotriva proiectului lui Christu. Amândoi sunt mai ales potrivnici unei noi devalorizări a leului prin adausul noii prime proiectate, la cursul actual (pentru fixarea preţului livrei la 850 lei). Pe de alta parte, Regele şi Tătărescu, care nu pricep nimic în aceste probleme, sunt inca nehotărâţi… Cum nu ar fi elegant sa se promulge o lege prin decret în ajunul întrunirii Corpurilor Legiuitoare, s-a amânat deschiderea lor cu câteva zile.

Înainte de deschiderea Parlamentului va avea loc un Consiliu de Coroana (Consilieri Regali), probabil marţi sau miercuri, în care Gafencu ne va face o expunere a situaţiei internaţionale, în raport cu interesele noastre.

Refuzul lui Miţita de a primi aur nemţesc pentru deschidere de noi credite n-a scăpat nici pe Abs, nici pe Pilder, caci niciunul, nici altul nu aprobau propunerea ce fuseseră însărcinaţi sa facă. Ei zic cu drept cuvânt ca, daca Germania începe sa ofere aur, aur va cere toată lumea. N-a fost insa şi părerea lui Neubacher, care a plecat furios de la Banca Naţională şi a declarat ca nu se mulţumeşte cu răspunsul lui Miţita, ca va pune chestiunea pe tărâmul politic şi va merge la Gafencu, la Tătărescu şi pana la Rege. Temperamentul agentului nazist a fost mai tare ca orice raţionament…

Miţita a refuzat aurul şi devizele, dar n-a refuzat sa examineze necesitatea unui nou credit de acordat Germaniei, când creditul actual va fi epuizat (ceea ce nu este cazul).

Daladier a mai întrunit o data aproape unanimitatea Camerei: 450 de voturi, contra 1 – pe chestiunea Cenzurii şi a îndrumării presei. In Franţa aceste chestiuni sunt foarte gingaşe şi speculate mult în cercurile politice; votul Camerei e prin urmare cu atât mai semnificativ şi dovedeşte ca Ministerul Daladier e foarte solid. Sa nu cada maine…

Autarhici şi totalitari.

Aseară, masa mare de 76 tacâmuri, data de Ghigi la Clubul Miliardarilor, în cinstea delegaţiei economice italiene. Ne-am înfrăţit pana la orele 12…