2 martie.

De ieri au început restricţiile şi cartelele în Franţa. Pâinea nu se va mai vinde decât pe baza de cartele. De doua ori pe săptămână cofetăriile vor fi închise. Aperitivele au fost suprimate. şi benzina nu se va mai vinde decât pe baza de cartele, ca şi pâinea. Restricţiile n-au fost hotărâte din cauza lipsei, ci pentru evitarea risipei, pentru disciplinarea populaţiei şi pentru egalizarea distribuţiei intre diversele straturi ale populaţiei. Publicul a primit noile masuri cu bunăvoinţă, dându-şi seama ca erau necesare pentru organizarea victoriei. Populaţia Parisului se da chiar, ca de obicei, la glume pe socoteala cartelelor şi a suprimării aperitivelor. In Germania se va exploata mult insa necesitatea la care a ajuns şi Frântă de a impune cartelele, necesitatea la care n-a ajuns niciodată în războiul din 1914…

Steinhardt, ambasadorul Statelor Unite la Moscova, a fost poftit la un mare dejun pe care Molotov l-a dat în cinstea lui. Masa a ţinut 3 ceasuri, á la russe. Se afirma ca Steinhard a sfătuit pe Molotov sa intervină pentru o pace dreapta intre URSS şi Finlanda. Se spune ca şi Germania şi Suedia ar fi dispuse sa încerce o mediaţie intre cei doi beligeranţi – dar aceasta veste n-a fost inca nici confirmata, nici dezminţita, la Berlin şi la Stockholm.

Sumner Welles a sosit ieri dimineaţă la Berlin şi înainte de amiaza a şi avut o întrevedere cu Ribbentrop. Welles nu e considerat ca oaspete oficial; desi e primit cu mari onoruri, steagul american n-a fost ridicat pe hotelul Adlon, unde e găzduit.

Întrevederea lui Welles cu Ribbentrop a ţinut mai bine de doua ore. Desi vorbeşte perfect englezeşte, Ribbentrop n-a vrut sa vorbească decât nemţeşte, aşa încât toate întrebările şi răspunsurile sale au trebuit sa fie traduse de interpretul Schmidt prezent la convorbire. După amiaza, Welles a avut alta convorbire cu subsecretarul Weiszsäcker. Azi va vedea pe Hitler şi maine pe Göring, care da în cinstea sa o serbare intima la Karinhall. Pe Goebbels nu-l va vedea… ca sa nu piardă vremea.

La Berlin, vizita lui Welles a produs multa excitare. Cercurile germane sunt insa mute asupra convorbirilor care au avut loc. Din cercurile americane a mai răsuflat cate ceva. Astfel, se pretinde ca Ribbentrop ar fi rezumat scopurile de război ale Reichului în unica pretenţie de cucerire a spaţiului vital necesar poporului german.

În cate felii se desparte acest spatiu vital, o fi spus-o Ribbentrop lui Welles, dar în public nu se ştie, desi se ghiceşte…

Ribbentrop ar fi ameninţat în acelaşi timp cu o ofensiva pe frontul de Vest, cum n-a mai văzut lumea. Se zice ca Germania a preparat care de asalt automate, care merg fara sa fie conduse de nimeni şi pline cu materii explozive îngrozitoare. Aceste care sunt menite sa se izbească de fortificaţiile liniei Maginot, sa facă explozie acolo şi sa distrugă tot. Ca în povesti!

Presa portugheza subliniază succesul împrumutului nostru pentru înzestrarea armatei. Bine ca a ajuns sa fie un succes, cel putin în Portugalia!

Cădere, ambasadorul nostru la Belgrad, în treacăt prin Bucureşti, a venit să-mi povestească despre stările din Iugoslavia. Sunt proaste de tot. Tensiunea dintre sârbi şi croaţi e din ce în ce mai mare. Programul lui Macek nu mai e considerat suficient de demagogii din spatele lui. Acum aceştia cer o armata croata deosebita de cea sârbeasca. şi nu se ştie ce mai vor inca, dar e probabil ca nu se vor opri niciodată în revendicările lor ca sa nu-şi piardă situaţiile politice personale. Nemţii fac o propaganda desantata pe tot teritoriul Croaţiei şi al Sloveniei, în scopul Regatului iugoslav.

Generalul Zivcovic.

Nicolae Iorga şi Constantin Argetoianu în vestimentaţie de gala.

Pe de alta parte, tot în Slovenia şi de-a lungul coastei Dalmate, au început sa lucreze italienii susţinuţi de popii catolici, care, de când Vaticanul s-a împăcat cu Quirinalul, au devenit cei mai vajnici susţinători ai lui Mussolini şi ai ambiţiilor italiene asupra coastei de răsărit a Adriaticii. Daca la aceste tulburări interne se mai adaugă şi prezenta albanezilor la granita, a albanezilor pe care ii organizează italienii şi care stau de veghe la mai putin de 100 kilometri în linie dreapta de Belgrad – situaţia Iugoslaviei apare precara de tot. şi ca sa facă fata la aceasta situaţie, nimeni. In politica sârbească nu mai exista un Pasici sau un Rege Alexandru care sa vadă departe şi sa îndrăznească. Singurul către care se mai îndreaptă privirile, desi e cu mult sub nivelul oamenilor de mana întâi, este generalul Jefcovici, fostul prim-ministru şi comandant al Gărzii… Generalul Zivcovic tace insa şi aşteaptă. Aşteaptă majoritatea (majoratul) Regelui Petre (peste un an şi jumătate) şi spera sa poată interveni atunci, cu prilejul unei noi Domnii, care n-ar fi legata de concesiunile făcute de Regele Paul, care, după cum se vede, n-au dat rezultatele aşteptate.

Întrucât priveşte politica externa, Cădere crede ca Iugoslavia se va menţine pe linia ei actuala şi tradiţională, cat timp şi în măsura în care dubla presiune germana şi italiana ii vor lăsa libertate de hotărâre şi de mişcare…

Domnul Costică Angelescu ne-a trimis o lege, la Consiliul Economic, ieri la ora 3 cu rugămintea sa dam imediat un aviz, caci azi e ultima zi în care se mai pot semna decrete-legi, Regele neadmiţând sa se promulge decrete în ajunul deschiderii Parlamentului. Tocmai pentru a mai permite câteva promulgări s-a amânat deschiderea Parlamentului de la 4 la 7 martie…

Legea lui Angelescu răscoleşte insa toată organizarea producţiei, introducând controlul Statului nu numai în toate întreprinderile industriale şi comerciale, dar pana şi în exploatările agricole cele mai mici. In fapt, legea e menita sa introducă controlul Statului în exploatările de petrol şi ca sa se arunce praf în ochii englezilor şi francezilor, s-au înecat drepturile Statului în aceasta ramura a economiei naţionale în tot felul de altele care n-au nici un rost. Parca englezii şi francezii ar fi orbi sau prosti!

Consiliul a dat un aviz favorabil. După ce a declarat ca o asemenea lege, de o importanta capitala în dezvoltarea economiei noastre naţionale, nu poate fi examinata într-o singura şedinţă – Consiliul a arătat ca principalele dispoziţiuni ale legii, cu foarte puţine excepţii, sunt dezastruoase şi nu vor putea fi aplicate fara o revolta generala. E destul sa citez un articol în virtutea căruia agricultorii sunt obligaţi sa semene în fiecare an cel putin atât cat au semănat în anul precedent (dar daca ploua întruna, ca în toamna trecuta?) şi daca nu o fac, primarul (!) poate lua posesiune de pământ şi semăna el (!) în contul proprietarului! S-a crucit şi Tătărescu când i-am vorbit, pentru a protesta despre acest articol! Sa speram ca legea va fi revizuita înainte de a fi promulgata!