24 MAI.

Ploile n-au stat; mai da în fiecare zi cate o stropitura, dar s-a încălzit bine vremea. Tot e ceva. Ştirile de la război sunt confuze, dar Victoria continua sa fie în lagărul german. Ieri după-amiază veniseră ştiri mai bune de pe frontul francez. Se anunţă ca trupele prinse în Belgia occidentala atacaseră spre Sud frontul german şi ca aveau şanse să-l străpungă pe la Arras şi sa se unească cu grosul armatei franceze la sudul teritoriului azi ocupat de nemţi. Azi-dimineaţă aflam ca germanii au respins acest atac, ca au trecut ei prin liniile inamice şi ca au ocupat Boulogne. Armata tăiată şi izolata în Belgia n-ar cuprinde decât 6 divizii franceze (ar fi deja ceva, dar nu inca un dezastru), restul pana la 20 de divizii fiind trupe engleze şi belgiene. La Statul nostru Major insa se crede ca 60% din care de asalt franceze au fost trimise de Gamelin cu aceste nenorocite 6 divizii. O asemenea pierdere ar fi un dezastru, dar e greu de crezut ca cu aşa de puţine divizii sa fi fost trimise atâtea care. Nenorocirea Aliaţilor a fost ca toate aceste unităţi de tancuri ca şi avioanele încolţite în Belgia intre Excaut şi Mare n-au avut benzina ca sa poată porni cat au fost germanii inca în mişcare şi sa taie înaintarea lor. N-au putut sa pornească spre Arras decât după ce au fost revitalitate prin Ostende. La Paris trebuie sa domneasca mare depresiune, daca a ajuns Guvernul republican sa meargă cu Lebrun în frunte la Notre-Dame, sa implore protecţia divina. S-a dat de asemenea ordine sa se facă pretutindeni rugăciuni publice pentru salvarea Franţei. De la Londra şi de la Paris se desmânte sinuciderea lui Gamelin, pe care nemţii o afirma insa. Despre capturarea generalului Giraud, Aliaţii nu o confirma, dar nici nu o desmânt.

„Ducele mănâncă foc”

Tătărescu a venit să-mi comunice ieri ca fata de eventualitatea precipitării evenimentelor (intrarea Italiei în război, ce nu e de exclus), Regele a hotărât sa intervină pe lângă Puricelli telegrafic prin Bossy. E soluţia pe care o propusesem şi eu întâi, dar Tătărescu nu voia sa mai bage şi pe Bossy în secret. N-a mai fost astfel nevoie de scrisoarea mea către Puricelli. Ramane de văzut daca prietenul nostru va putea părăsi Italia zilele acestea. Din tot ce ne vine din Italia, din ce se spune şi nu se spune acolo, din certificatele de devotament pe care Mussolini le aduna de la toate asociaţiile, de la industriaşi prin gura lui Volpi, de la universitari prin declaraţiile rectorilor, de la academii şi de la corporaţii – rezulta ca ceva se plămădeşte şi ca Ducele a înfrânt o data mai mult Casa Savoia. Nu m-ar mira sa ne deşteptăm maine, poimâine cu Italia în război. Înfrângerea Aliaţilor şi-a făcut efectul. De unde macaronarii nu voiau sa audă de război acum o luna – iată-i acum aproape în jurul Ducelui care mănâncă foc. Încotro vor porni italienii? Împotriva Franţei prin Alpi, împotriva Iugoslaviei prin Dalmaţia? Eu cred ca vor dezlănţui războiul în Africa, prin Libia împotriva Egiptului, prin Tripolitana împotriva Tunisiei. După ce, prin marina lor vor fi ocupat bazele solide din Grecia. Sa meargă unde or vrea, numai împotriva Iugoslaviei nu, caci în acest caz se vor dezlănţui şi ungurii şi ne vom încurca şi noi. Dar vor lăsa nemţii pe unguri sa pornească împotriva noastră, ameninţaţi sau chiar atacaţi de ruşi?

Ruşii, ruşii.

Ruşii, ruşii. n-am dormit toată noaptea, tot cu gândul la ei. La început, succesele Germaniei în Franţa m-au liniştit: nemţii luând comanda nu vor lăsa pe ruşi sa vina peste noi, ca doar sug la ţâţele noastre şi cine e nebun sa lase pe altul să-i omoare vaca? Daca ar pierde petrolul nostru, nemţii ar ramane la cheremul ruşilor. Dar m-am gândit azi-noapte ca ar mai fi şi alta posibilitate: ruşii sa profite de faptul ca nemţii sunt încleştaţi pe frontul occidental ca sa se instaleze în Basarabia, fara sa treacă Prutul, ştiind bine ca domnii de la Berlin nu vor face moarte de om decât pentru petrol şi ca Basarabia nu-i interesează prea mult. O sa mai încurce lucrurile şi Italia, caci şi ea are nevoie de benzina. Suntem în mâinile Domnului. Dar trebuie sa consideram chestiunea Basarabiei ca pusa.

Pe când ne vin ştiri ca trupe ruseşti înaintează spre granita noastră (precauţie sau intenţie de atac?) dl Kukoliev, inenarabilul însărcinat cu afaceri al Sovietelor, ne invita la cinematograf pentru marţi, 28 mai, în noul palat al Legaţiei, construit pe Şoseaua Kiselef. Dovada ca pana marţi moscoviţii nu ne vor ataca, afara numai daca Kukoliev nu ştie nimic! Dar n-ar fi trimis Moscova filmul.

La Roma avem presa buna. Regele a asistat la deschiderea expoziţiei organizata de Institutul nostru, şi toată presa publica articole de lauda la adresa noastră. Se vede ca nu ne-au pus gând rau. De ce a fost arestat Madgearu şi Japonia începe sa se mişte – şi acolo sunt tendinţe către o pace repede cu China: Indiile neerlandeze, Indochina etc. sunt prazi preţioase care aşteaptă. Daca ar fi prevăzut englezii ce ii aşteaptă! Dar cum puteau sa prevadă ce n-a prevăzut nimeni? Ei trebuiau insa sa ştie.

Marele colegiu electoral a fost convocat pentru zilele de 11, 12 şi 13 iunie, când se vor alege, în ordine: episcopul Huşilor, episcopul Timisoarei şi mitropolitul Bucovinei.

Ieri la masa la Clubul miliardarilor, Madgearu mi-a povestit pentru ce a fost arestat. La o conferinţă a citat din Colbert o scrisoare adresata lui Ludovic al XIV-lea care începea astfel: „Majestatea voastră şi-a mărit bogăţiile în dauna poporului cucerind Flandra, Alsacia” etc. Fraza a fost imediat adusa la cunoştinţa Regelui, dar fara cuvintele subliniate care explicau sensul celorlalte. Regele furios a dat imediat ordinul de internare. Madgearu declara ca nu l-a scos de la Bistriţa împăcarea Regelui cu Mihalache. Mihalache nici n-a pus condiţia acestei eliberări. A dat ordin de eliberare chiar Regele, după ce a constatat, gratie intervenţiei lui Cancicov, ca fusese indus în eroare. Madgearu e convins ca Ghelmegeam i-a făcut figura, şi-l înjura de mama.

Constantin Argetoianu – 'S-a dus dracului destinderea'

20 Mai 2006 | de