24 mai.

Parisul ne sfătuia sa cedam.

Se arestează din nou gardişti pe capete, în legătură cu complotul Sima-Patrascu. Ieri au fost arestaţi, tatăl Codreanu, Noveanu, şi alţii. Cum au putut sa creadă domnii de la Interne ca legionarii puteau iscăli cu sinceritate declaraţii prin care calcau în picioare tot crezul lor politic şi moral? Dl Ghelmegeanu s-a dovedit un ministru de Interne uşuratic.

Radian îmi povesteşte din impresiile cu care Dragu a revenit de la Paris, unde a stat trei săptămâni. Dragu a fost secretar general la Ministerul Propagandei sub Radian şi a fost apoi numit consilier de presa la Paris. Dansul spune ca persoana cu care a vorbit la Paris l-a sfătuit sa cedam ungurilor oraşele de pe granita de Vest şi bulgarilor Cadrilaterul. De notat ca aceste sfaturi erau date înainte de ofensiva germana. Situaţia noastră era aproape pierduta la Paris. Acuzarea adusa lui Madgearu ca complotează cu gardiştii e ridicola. Madgearu a venit la dansul, Cancicov, şi l-a rugat sa previna la Palat ca toată destinderea cu Garda era o farsa, ca slăbiciunea lui Ghelmegeanu n-a făcut decât sa învie şi sa galvanizeze Mişcarea Legionara şi ca în curând vor începe din nou atentatele. Madgearu a mai spus lui Cancicov ca Maniu era foarte îngrijorat de recrudescenta mişcării gardiste în Ardeal, si, daca ar fi câştigat Aliaţii, ne-ar fi cerut sacrificii mari. Propaganda ungureasca în schimb câştigase tot terenul pe care-l pierduserăm noi: un corp voluntar de 5.000 de unguri se înrolase pe frontul franţuzesc şi o societate de propaganda maghiara-franceza, prezidata de Laurent-Eynac da mese zilnice în cele câteva restaurante ungureşti din Paris. Trebuie sa fie cam fierţi ungurii, azi, de a fi pontat pe cartea franţuzească şi s-au învârtit bine lucrurile pentru noi.

Pare ca s-a renunţat la schema de reorganizare a Ministerului Economiei Naţionale pe trei comisariate generale. Schema, cu grafice şi cu formule magice, o concepuse Malaxa, şi Regele o adoptase imediat. La început erau trei comisari-supremi, ce depindeau direct de preşedintele Consiliului, numit şi el comisar suprasuprem. Aceşti trei comisari-supremi (agricultura, industria şi creditul) urmau să-şi aibă reprezentanţii lor în toate ministerele şi sa hotărască activitatea fiecărui departament. De fapt, Ministerul Economiei Naţionale era suprimat şi redevenea un simplu Minister al Industriei şi Comerţului, ca mai înainte. Regele s-a entuziasmat de planul acesta al lui Malaxa, dar Tătărescu n-a vrut sa audă de răspunderea supra-suprema ce i se arunca în spinare, ca să-şi frângă şalele. A obţinut cu greu, dar a obţinut ca sarcina sa treacă asupra lui Cancicov, care a primit de voie, de nevoie. Ca sa se răzbune asupra lui Malaxa, Tătărescu a propus Regelui pe Malaxa pentru postul de comisar-suprem al industriei – la agricultura Cancicov a propus pe Alimanesteanu (Dumitru) şi la credit pe George Creteanu. Cum a auzit Malaxa ca e vorba sa fie scos din culise şi din întuneric şi pus sa lucreze la lumina zilei, caci Regele sarise de încântare pe propunerea lui Tătărescu, a schimbat macazul şi a convins pe Suveran ca proiectul sau cu cei trei comisari nu era bun.

Acum, Cancicov cauta alta soluţie şi pretinde chiar ca a găsit-o, deoarece trebuie sa vina sa ne-o expună azi la Consiliul Superior Economic. (Şedinţa s-a amânat, caci Cancicov a fost doborât de o criza de rinichi – boala lui cronica – şi silit sa se puna în pat, în repaus complet.)

Toate aceste amănunte mi le-a dat Dumitru Alimanesteanu, omul de mare încredere al lui Cancicov.

Arestarea fasciştilor englezi.

Zvonuri pesimiste, dar evident false sau cel putin exagerate despre arestarea lui Micescu. Sa fi furat portofelul lui Urdareanu?

Il ştim escroc, dar nu pickpocket.

Se mai zice ca în scurtul timp cat a fost ministru a furat ca în codru. Ar fi împământenit, el naţionalismul, 800 de ovrei contra plata însemnată şi peşin, ar fi delapidat fondul timbrului de ajutor al baroului, ar fi agonisit o moşie, ar fi. ar fi. cate şi mai cate. Il vom vedea în curând prim-ministru.

25 mai.

După ultimele comunicate, pe ziua de ieri, nimic senzaţional pe frontul din nordul Franţei şi vestul Belgiei. Nemţii înaintează încet pe toate direcţiile. Au luat oraşul Gând. Pe coasta franceza, comunicatul german afirma ca Boulogne e în mâinile nemţilor şi ca armatele lor sunt la 20 de kilometri de Calais – iar comunicatul francez dezminte şi declara Boulogne inca în mâinile franco-englezilor. şi nemţii mărturisesc greutăţi şi pierderi mari.

Fasciştii englezi, cei mai însemnaţi dintre ei, au fost arestaţi. A înregistrat astfel şi Anglia o victorie.

În Italia, ceva mai multa linişte. Se vorbeşte chiar de negocieri italo-franceze privitoare la masurile blocusului.

La Moscova a nins.

Orchestra filarmonica din Berlin, care a dat săptămâna trecuta doua concerte în Bucureşti, a trebuit sa contramandeze concertele pe care trebuie sa le dea la Belgrad, de teama unor manifestaţii ostile.

Ne-am purtat mai bine noi.

La Moscova a nins. De-ar putea sa le îngheţe matele într-înşii.

Ieri, razii mari printre gardişti. Se pare ca au trecut mai multi intre teroriştii din Germania, granita iugoslavo-romana, şi Siguranţă e alarmanta.

Un lucru e sigur; s-a dus dracului destinderea.

26 mai.

În marea bătălie ce se da de 15 zile în Flandra, în Artois, în Belgia, superioritatea desăvârşită a germanilor se afirma întruna. Daca potenţialul celor doua armate ar fi egal, armata germana din Artois, aventurata pana la mare intre grosul trupelor franceze la Sud şi grupul anglo-franco-belgian la Nord, ar trebui sa fie tragica. De fapt, insa, ea domina situaţia, şi azi probabil ca trupele nemţeşti vor intra în Calais.

De la Berlin se anunţă cum câmpia din nordul Franţei şi din Belgia e virtual sfârşită, şi ca un viitor apropiat va arata în alte direcţii, ca Germania n-a făcut inca uz de armele cele mai perfecţionate şi mai distrugătoare de care dispune.

Poate sa fie şi numai intimidare. Pe când nemţii se fudulesc cu forţa lor, francezii şi englezii se roagă la Dumnezeu şi afirma ca se vor bate pana vor câştiga războiul.

Bossy telegrafiază din Roma ca Puricelli va sosi la Bucureşti, probabil miercuri sau joi, după ce va vedea pe Mussolini. Bossy mai spune ca la Roma convingerea victoriei Germaniei e absoluta şi ca intrarea Italiei în război e afacere de zile.

Dilema ministrului Gafencu.

Pentru prima data, raiduri de aviaţie germane au ucis oameni pasnici în Anglia. Emoţia e mare în populaţia britanica, care n-a cunoscut pana acum ororile războiului, caci, de la descinderea normanzilor, nici un picior vrăjmaş n-a mai calcat pământul mandrei insule.

Sir Samuel Hoare, personalitate politica însemnată, a fost numit ambasador al Angliei la Madrid. Numirea a făcut senzaţie, mai ales în cercurile spaniole, şi dovedeşte cata importanta acorda Cabinetul din Londra mişcărilor Spaniei.

Ambasadorii Germaniei şi Italiei au fot primiti la Moscova de Molotov. Presupun ca au vorbit şi de noi şi sper ca au obţinut de la reprezentantul lui Stalin sa ne lase în pace.

Gafencu, pe care l-am găsit ieri lichefiat, ca de obicei, mi-a spus totuşi ca el crede ca ne-am putea înţelege cu ruşii, cedându-le părţile de nord ale Bucovinei şi Basarabiei, locuite de ucraineni şi poate ceva pe lângă Cetatea Alba. N-a fost numai o idee de vânt, caci mi-a mai spus ca Iorga ar fi aprobat o asemenea tranzacţie şi m-a întrebat ce cred eu despre dansa şi daca n-ar fi lapidat în ziua în care ar semna o astfel de cesiune. I-am răspuns ca eu as fi incantat daca n-am pierde mai mult din Basarabia, şi chiar Basarabia toată, ca as vrea sa scăpăm de Cetatea Alba şi Budache. Pentru lapidare, am observat ca o asemenea hotărâre n-ar putea fi luata în spinare numai de el, ci de toţi oamenii cu răspundere din tara.

Totul depinde insa de nemţi. Daca nemţii sunt victorioşi şi vor sa ne ajute, putem sa păstrăm şi toată Basarabia. Gafencu pretinde ca nemţii sunt foarte rezervaţi fata de dansul pe chestiunea ruseasca, mai ales Fabricius. Eu cred ca e o politica: sa ne tina cu frica de ruşi în san ca sa obţină ei de la noi tot ce vor în schimbul bunelor lor oficii la Moscova. Cu mine nemţii sunt mult mai deschişi, chiar Fabricius al lui Ribbentrop, şi ma asigura ca n-avem nimic de temut de la ruşi.

Duici, caraghiosul ambasador iugoslav, a fost rechemat la iuţeală şi trimis la Madrid. In locul lui a fost numit Avacumovici, fostul consilier de Legaţie, al cărui nume a fost pomenit de multe ori în aceste „însemnări”. Avacumovici e un excelent diplomat, un amic al României, dar cam pisălog.

„La trei stejari” = trei ulmi bătrâni.

Simplonul a fost provizoriu suprimat în Franţa. Din cauza de economii, fiindcă nu mai erau pasageri, spune comunicatul.

Ieri la amiaza, mare serbare a norocului. Adunare generala la „Mica”, urmata de un dejun de 60 de tacâmuri la Clubul miliardarilor. Gigurtu era în al 7-lea cer, şi în fata de Anisoara-Mascota mai năduşita ca oricând. Pentru Murgasanu, care a prezidat adunarea şi masa, a fost o zi mare.

Tot ieri, dar după-amiaza, Caramfil ne-a plimbat cu vaporaşele lui, de la Snagov la Tancabesti, şi astfel s-a inaugurat noua lucrare a UCB-ului prin care s-a adus lacul Snagov pana la Şoseaua Naţională Bucuresti-Ploiesti.

La debarcader, în frumosul restaurant „La trei stejari” (care în realitate sunt trei ulmi bătrâni) ni s-a oferit o gustare copioasa cu ficăţei şi carnatei. Venise multa lume, printre care dnii Costinescu, Buşilă, Ghelmegeanu, Giurescu, prefectul de politie Modreanu, primarul Dombrovski şi alţii.

La Snagov s-au construit deja multe vile şi priveliştea e de toată frumuseţea. Când se vor amenaja şi malurile lacului pana la Tancabesti, şi se vor planta, tot acel colt suburban al Bucureştilor va fi un mic paradis. Peste vreo 50 de ani.

27 mai „Şantaj magistralmente regizat”

Comunicatele de pe fronturi germane şi franceze sunt cam contradictorii. Unii pretind ca au intrat în Calais, ceilalţi ca nu. Pare totuşi ca cercul de fier se strange incontinuu în jurul forţelor aliate izolate în nord şi ca soarta lor este pecetluita.

Numeroase aeroporturi au fost bombardate de nemţi în Anglia. La Londra se iau în graba masuri de opunere împotriva unei eventuale debarcări germane. Generalul Ironside, pana aici seful Statului Major General englez, a fost numit comandantul forţelor apărării interne. In locul lui, la Statul Major, a fost numit generalul Dill.

Ziarele engleze scriu ca generalul Weygand este mulţumit de situaţia apărării. „Se mulţumeşte cu putin” – e cazul sa fie spus.

La Florenţa, Farinacci a urlat ieri ca toată Italia e alături de Germania şi a enumerat toate plângerile Italiei împotriva Franţei. Din ştirile care sosesc din Italia, din manifestările puse la cale în toate oraşele, din masurile luate de Guvern ar reieşi ca intrarea macaronarilor în război e o chestiune de zile, daca nu de ceasuri.

Si totuşi se anunţă de la Roma ca negocierile anglo-italiene privitoare la controlul maritim sunt aproape încheiate, spre satisfacţia celor doua parti. E foarte probabil ca Italia va intra în război, dar şi un enorm şantaj, magistralmente regisat, nu exclus.

Petrecut ziua de ieri (duminica) în afara de Bucureşti. Dejunat la Sinaia (cu: fiică-mea, ginere-meu, Marie Mirea şi perechea Filip), fost apoi la Predeal, iar la întoarcere la Snagov şi la Mănăstirea Ţigăneşti – pe care n-o văzusem niciodată. Mai bine n-o vedeam. Nicăieri oroarea pravoslavnica, totala lipsa de imbold a romanilor pentru frumos, nu e mai patenta. Nimic pentru placerea ochilor, nici arhitectura, nici zugrăveala, nici privelişti naturale. oroare, oroare, oroare!

La înapoiere spre Bucureşti admiram animaţia de la „Trei stejari”, noul local al UCB-ului, la Tancabesti.

Marie Mirea, care e prietena cu baicoienii de Tancabesti, îmi face genealogia uratului. E fiul unei doamne Severineanu, sora bătrânului Luca Niculescu, vestitul toptangiu. Erau doua surori inteligente, destul de frumoase, elegante şi distinse – mai ales pentru treapta lor. Le mergea vorba ca erau fiicele lui Voda Bibescu, şi aceasta nobila filiaţie le da ifose de boierie. Totuşi, una a luat pe băcanul Penopol, iar cealaltă pe marghitanul Severineanu. Penopolii au făcut avere, au cumpărat de la Filitti moşia Tancabesti si, neavând copii, au înfiat pe nepotul lor, C. I. Severineanu, pe care l-au trimis la studii în Germania şi care, după ce s-a transformat în C. I. Băicoianu, a devenit director şi edec la Banca Naţională. La moartea lui Penopol, a moştenit moşia Tancabesti.

Istorie politica – Profeţii riscante

27 Mai 2006 | de.

Constantin Argetoianu.

Zangăneala de război la Roma