28 MAI.

In Artois şi în Belgia maritima luptele sunt îngrozitoare. Un infern de fier şi de foc. Nemţii vor sa isprăvească cu armata aliata înconjurată şi împinsă spre mare. Ei anunţa ca au ocupat Calais şi ca au străpuns liniile anglo-belgiene la nord de Memis. Aliaţii pretind ca oraşul Calais e inca în mâinile lor. Agenţia Reuter mărturiseşte insa ca „in cercurile din Londra bine informate situaţia din nordul Franţei e socotita ca „agravata”, după luptele de ieri.

Italia continua cu zdrăngăneala de război. După corespondenţii ziarelor engleze şi franceze se crede ca va intra în război pe la jumătatea lui iunie, poate înainte. Totuşi, acordul cu Anglia privitor la controlul naval s-a încheiat şi a fost parafat. Din Belgrad se telegrafiază ca în cercurile politice de acolo acest eveniment a fost salutat cu uşurare şi ca o destindere generala în Mediterana nu poate sa nu fie consecinţa lui. O mai întinsă mişcare în diplomaţia franceza a atins şi pe Thierry, care a fost schimbat cu Peyronton; Thierry merge la Buenos Aires în locul acestuia, iar Peyronton vine la Bucureşti în locul lui Thierry. Il vad plecând pe dl Thierry, fara nici o părere de rau. A fost un prieten exigent pentru noi, iar dna Thierry, născută Rotschild, o pisăloagă. Vladimir d'Ormesson a fost numit ambasador pe lângă Sf. Scaun.

Ultimele zile de emoţie pe care le-am trăit sub ameninţarea unui eventual atac rusesc sunt în mare parte datorate machiavellismului prietenilor noştri germani. Ei au răspândit cat au putut vesti peste vesti despre relele intenţii moscovite. Fabricius şi oamenii lui adăugau ca Germania face ce poate pentru a linişti Moscova, pentru a împiedica un atac pe care conducătorii de la Berlin l-ar deplora cel dintâi, dar ca puterile nemţeşti sunt limitate şi ca Führerul nu se poate strica în momentul de fata cu Stalin.

Preţul protecţiei germane.

Sâmbătă am găsit la Externe pe Gafencu şi pe Creteanu fierţi. Părerea mea, ca nemţii jucau teatru ca sa ne terorizeze şi sa ne silească astfel sa le dam tot ce ne cer în schimbul protecţiei lor, i-a lăsat reci. Nu voiau sa creadă. Eu unul eram convins ca contrariu celor ce spuneau, nemţii făcuseră la Moscova toate demersurile necesare ca sa împiedice o eventuala acţiune ce ar fi putut răsturna toate planurile lor. Caci sunt convins ca pentru nimic în lume Germania n-ar abandona ruşilor petrolul şi graul romanesc. Ieri-seară am revăzut pe Gafencu: „Ai avut dreptate – mi-a spus el – nemţii au venit să-mi spună ca aranjează ei cu Moscova, dar m-au întrebat care va fi preţul intervenţiei lor! Am răspuns lui Fabricius ca în aceasta chestiune Germania poate sa fie cu noi, contra noastră sau indiferenta şi ca eu as dori sa stiu care din cele trei poziţii a fost adoptata de Guvernul german, ca sa pot îndrepta şi eu în consecinţă politica romana. Am răspuns astfel la întrebarea lui printr-o întrebare şi am evitat un răspuns în chestiunea preţului pe care mi l-a cerut.”. Gafencu mi-a mai spus ca vrea sa înceapă negocieri directe cu ruşii (cred ca a şi început) sau poate prin americani, ca inca spera sa ajungă la o înţelegere fara sacrificii teritoriale. Ruşii ar cere numai un pact de neagresiune, reciproc. De la deprimarea de sâmbătă, Gafencu trecuse la un optimism exagerat.

Cancicov s-a prezentat ieri la Consiliul Superior şi a vorbit un ceas ca sa explice necesitatea decretului-lege prin care se conferă puteri dictatoriale Ministerului Economiei Naţionale în toate domeniile producţiei şi schimburilor. N-a fost amuzant decât în momentul în care şi-a bătut joc, lăudându-l pe Miţita Constantinescu, pe care nu-l poate suferi. Savu şi Otoni, prezenţi, vor fi raportat fiecare cuvânt lui Miţita, aşa încât războiul intre Finanţe şi Economie se va înteţi, pentru binele tarii. Oameni mărunţi, toţi domnii pe care ii întrebuinţează Majestatea Sa. Sa vedem ce isprava va face şi noul dictator al pâinii şi al mezelurilor.

Tezaurul ia drumul Americii.

Aurul nostru de la Banca Naţională plus aurul polonez pe care il avem în păstrare au plecat spre America. De frica Moscovei, care ne-a mai înghiţit odată aurul.

Desi Berlinul şi-a dat agrementul şi Romalo a fost numit ministru în Germania, se pare ca, aflându-se despre ascendenta Seculici a noului diplomat, cercurile politice nemţeşti au început sa se strâmbe şi nu se ştie ce primire se va face la Wilhelmstrasse ducelui Nindi. Ca grand-papa Seculici era tartan botezat nu încape nici o îndoială.

Pe când scriam rândurile de mai sus mi se comunica ştirea ca Regele Belgiei s-a predat împreună cu toată armata sa. Ştirea a fost comunicata la Radio, la Paris, de însuşi Paul Reynaud, care ar fi adăugat ca Regele Belgiei a înfăptuit gestul sau fara sa consulte, fara sa previna măcar înaltul comandament aliat, şi numai din propria lui autoritate. Aseară se spunea ca atacul germanilor împotriva frontului belgian era neomenos de violent. Se vede ca oamenii n-au mai putut rezista şi ca Regele Belgiei a vrut sa împărtăşească soarta lor. In sine, predarea belgienilor nu este cine ştie ce, caci armata lor era osândita la pieire şi se ştia bine ca azi sau maine nemţii vor fi sfârşit cu ea. Dar faptul reditiunii cu Rege cu tot e demoralizator şi poate influenta şi asupra trupelor engleze şi franceze în toate sectoarele. Sa nu înceapă debandada generala. Nemţii au câştigat războiul, orice se va mai întâmpla. „Trădarea” unui Rege”