26 APRILIE

Vineri 26, după ce am terminat rândurile de mai sus, am plecat cu automobilul la Como, împreună cu doamnele Soneriu şi Gobbi. Vizitat oraşul. Simpatic. Apoi am cumpărat mătăsuri la Moretti şi la ora 1:00 ne-am întâlnit cu domniile lor domnii Soneriu, Gobbi, Gatorno tatăl şi Gatorno fiul, Valaperta, la pavilionul Golfului de Montorfano – golful depinde de Vila d'Este şi este admirabil instalat şi întreţinut. Masa de toată bunătatea. Ne-am mai plimbat pe malul occidental al lacului dar ne-a prins ploaia şi ne-am înapoiat la Milano, unde am luat masa la „Tantalo”. Soneriu a adus doua cutii de icre şi am făcut-o lata. A doua zi dimineaţă, sâmbătă 27 aprilie, la 9:50 am părăsit Milano, plin de recunoştinţă pentru ceasurile fara grija petrecute şi la ora 12:00 am ajuns la Verona unde am descins la hotelul „Colomba d'Oro” (excelent şi foarte curat) – hotelul de Londres et Royal Deux Tours, la care trăsesem în 1900 nemaiexistând. După ce am petrecut o zi şi o seara de neuitat la Verona – duminica dimineaţă am plecat la Vicenza. Am trecut de zeci de ori prin gara Vicenza de la răsărit spre apus şi de la apus spre răsărit si, împiedicat de vrăjmăşia conjuncturilor, n-am putut niciodată sa ma opresc. A fost un vis al meu sa vad acest oraş al lui Palladio şi sa verific pe Goethe. In fine, mi-am văzut visul cu ochii şi n-am fost dezamăgit. Palladio trebuie considerat ca cel mai mare arhitect pe care l-a dat Renaşterea. Iar Vicenza e o minune de piatra. Acolo, la Vicenza, trebuie trimişi tinerii arhitecţi sa se obişnuiască cu perfecţia liniilor şi a proporţiilor. Sunt străzi în care casa lângă casa, fiecare portal sau fiecare faţadă te prind şi nu te mai lasa sa pleci.

Argetoianu – Ducele, fascismul şi războiul

25 Martie 2006 | de