2 aprilie.

Inopinant în Tara Moţilor.

Confederaţia Sovietelor s-a înmulţit cu un Stat nou, al 12-lea: Republica Carelo-Finlandeza, care s-a constituit şi a fost admis în „uniunea” republicilor sovietice (URSS). Să-i fie de cap!

Comentariile expunerii lui Molotov: Rusia Sovietica ar fi putut cuceri întreaga Finlanda, dar n-a făcut-o, ci s-a mulţumit sa asigure apărarea Leningradului şi a Murmanskului, lăsând Finlandei întreaga ei independenta interna şi externa, după cum aceasta îndoită independenta a fost lăsată şi Statelor Baltice care continua sa trăiască liniştite. Aceste lucruri frumoase le spun gazetele din Moscova şi Berlin, ca sa dovedească ca Sovietele sunt esenţialmente pacifice şi nu urmăresc cuceriri… Probabil ca sa întărească „pacea” vor sa puna mana şi pe Basarabia…

Doma Guta Tătărescu a făcut „o inspecţie inopinanta” în tara Moţilor… Vechile obiceiuri demagogice… Din aceasta inspecţie „inopinanta”, tara Moţilor s-a ales cu reparaţia casei lui Avram Iancu…

Incendiile continua din cauza vântului şi a frigului care opreşte pe gospodari să-şi stingă focurile. Peste o suta de case din satul model Frasari, la 12 km de Silistra, au ars cu tot ce era pe lângă ele… Satul Farsari e primul sat model construit de coloniştii macedoneni.

S-a stins, în fine, focul de gaz metan care ardea lângă Mediaş, din vara anului 1933. De şapte ani, ca o flacără de vulcan, focul lumina noaptea la zeci de km. Valoarea gazului astfel irosit se urca la zeci de milioane… Toate încercările de stingere au dat greş, pana la aceasta din urma. Succesul stingerii e datorat unui inginer Popovici, care a muncit din noiembrie pana la sfârşitul lui martie, dar în fine a izbutit.

Miza războiului.

Ziarele franceze, cu data de 30 martie, sosite azi, ne aduc textul comunicatului de la Londra, dat cu prilejul celei de-a 6-a întruniri a Consiliului Suprem de Război Aliat.

Comunicatul este publicat sub titlul Declaraţia solemna franco-britanica şi partea lui esenţială e următoarea: „Guvernul Republicii Franceze şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord se angajează, mutual, sa nu negocieze, nici sa încheie armistiţiu sau tratat de pace, în timpul acestui război, decât de comun acord.

Ele se angajează sa nu discute clauzele păcii decât după un acord complect intre ele, asupra condiţiilor necesare, pentru a le asigura respectiv garanţiile efective şi durabile ale securităţii lor.

Ele se angajează, în sfârşit, sa menţină, după restabilirea păcii, comunitatea lor de acţiune în toate domeniile atâta timp cat ea va fi necesara pentru apărarea securităţii lor şi pentru reconstrucţia, cu concursul altor naţiuni, a unei ordini internaţionale care sa asigure în Europa libertatea popoarelor, respectul dreptului şi menţinerea păcii”.

Pentru noi, ca principiu, e foarte bine. Ramane de văzut aplicarea.

Blumenfeld povesteşte ca Victor Antonescu – vechiul confident al francezilor – i-ar fi spus ca Thierry e pe punctul sa ceara transferarea lui, deoarece e personal prea recunoscător Regelui Carol ca sa se lase tarat într-o situaţie în care ar avea de combătut politica Majestăţii Sale…

Nu corspunde cu starea de spirit pe care am găsit-o eu la Thiery, în ultima noastră întrevedere. Daca informaţia lui Antonescu e totuşi exacta, atunci aveam o dovada mai mult ca Thiery e stăpânit numai de nervii lui. Caci n-are motiv sa se plângă de politica pe care o urmăreşte Majestatea Sa…

Afacerea expulzării ziaristului Löwell nu e terminata inca. Englezii nu se lasă. „Reuter” a cerut o ancheta. Ancheta a dovedit ca nu Löwell a trimis telegrama incriminata, fiindcă n-a trimis niciuna. Deştepţii noştri au obiectat ca a trimis-o din Sofia (de la Bucureşti la Sofia prin curier). Ancheta oficiala provocata de englezi a dovedit insa ca nici de la Sofia, Löwell n-a trimis nimic. Acum, deştepţii nu stiu pe unde sa scoată cămaşa. Se zice ca Löwell va fi autorizat sa revină pentru 10 zile în tara – unde şi-a lăsat bagajele şi nevasta – şi apoi va pleca, el, de buna voie…

Blestemele bigamiei.

Afacerea Procopiu (Finanţe) despre care nu se mai vorbea, după dezminţirile oficiale din toate părţile, revine la ordinea zilei. „E totuşi ceva…” („Nu iese fum fara foc”…) Iată ce mi se spune acum din izvor destul de sigur: Amicul Procopiu e însurat, dar are şi o dama, şi vrea sa divorţeze de legitima lui şi sa ia, poate, dama. De câtva timp închisese sculele nevestei, care, de fapt, erau ale lui, într-o caseta, şi în alta caseta închisese banii numerar agonisiţi cu sudoarea frunţii sale. Prin urmare, casete – nu saltea sau saltele. Într-o buna zi casetele au dispărut. Procopiu n-a stat un moment la îndoială: casetele fuseseră şterpelite sau de legitima, ca sa se asigure de „avutul comun” şi să-şi asigure viitorul – sau de ilegitima, doritoare să-şi asigure o arvuna în vederea viitorului contract.

Procopiu a ţipat, s-a tocmit şi cu una şi cu alta, a încercat „sa se împace” cu ele. Nici un rezultat… Atunci a reclamat la politie pentru furtul sculelor numai, ca sa împiedice vânzarea lor şi în acest scop a trebuit sa dea o descripţie amănunţită a giuvaerelor dispărute. Prefectul Modreanu, care, fenomen de necrezut în regimul de azi, e un om cinstit, a fost impresionat de descripţia primita şi a chemat un expert care a evaluat sculele, după descripţie la 4-5 milioane lei. Modreanu s-a întrebat cum un funcţionar, fie el şi înalt, a putut realiza o asemenea suma, şi la ziua sa de lucru a supus cazul Majestăţii Sale… Regele s-a mirat şi el şi a pus sa se facă o ancheta. Ancheta e în curs… Miţita, care nu vrea sa piardă un colaborator atât de preţios capabil sa scoată bani din pământ, înăbuşă cat poate afacerea. Nu se ştie pana acum care va fi rezultatul anchetei…

3 aprilie.

Discursul săptămânal de ieri al lui Chamberlain, la Camera Comunelor, a fost aşteptat cu nerăbdare în nădejdea ca va lamuri planurile de înteţire a războiului, fixate în ultimul Consiliu Suprem. Din acest punct de vedere, discursul Premierului britanic a fost o decepţie, caci n-a spus nimic mai mult decât se ştia de pe urma comunicatului publicat cu prilejul faimoasei şedinţe. Intre rânduri se poate insa pricepe ca înteţirea războiului se va manifesta înainte de toate prin intensificarea pana la exrema limita a blocus-ului maritim.

Se poate pune aci întrebarea – şi şi-au pus-o multi, chiar în Anglia şi în Franţa (Articolul generalului Duval în ultimul număr din Revue des Deux Mondes e foarte interesant, în aceasta privinţă) – la ce serveşte blocus-ul maritim al Germaniei daca căile ei terestre raman deschise? Germania nu mai poate importa nimic pe mare, dar poate importa daca nu tot ce vrea, în tot cazul ce ii trebuie, prin Italia, prin Iugoslavia, prin Romania, prin Rusia. Pe de alta parte, blocus-ul şi contrablocus-ul maritim aduc enorme pagube nutrilor, Angliei şi Franţei. Aliaţii nu vor putea constrânge Germania prin blocus-ul maritim. Trebuie găsit altceva – sau daca nu sa se încheie pacea…

După cuvântarea lui Chamberlain, a luat cuvântul seful opoziţiei „megior” Attlee care şi-a exprimat mulţumirea asupra hotărârii luate de Consiliul Suprem cu privire la continuarea colaborării cu Franţa şi după război.

Un american filoromân.

Camera franceza s-a redeschis ieri. Guvernul Reynaud n-a fost răsturnat. De altminteri n-a fost nici un vot.

Am găsit un american care sa pledeze pentru noi. Profesorul Moseley, de la Universitatea Cornell (?) a scris în revista Foreign Affairs un articol intitulat: „Drepturile României asupra Basarabiei”. Argumentele cunoscute. Bine şi asa, tot e ceva…

Generalul Weygand a dat un interviu. „Stiu ca Germania e gata sa dea lovituri în jurul ei. Unde va încerca sa lovească, vom lovi imediat şi noi. Avem în Siria tot ce ne trebuie pentru o intervenţie rapida…”

Generalul a adăugat ca dansul este comandantul forţelor franceze în Siria şi nimic mai mult. Armata turceasca e comandata de mareşalul Ceasmak – iar forţele engleze din Palestina depind de Comandamentul britanic din Egipt.

Discuţiile în jurul „Cărţii Albe” germane continua, mai ales în America unde au pătruns şi în Parlament. Senatorul democrat Reynolds a cerut numirea unei comisii în fata căreia sa fie chemaţi ambasadorii Bullitt şi Kennedy precum şi subsecretarul de Stat Sumner Welles spre a fi ascultaţi. O cerere identica a fost făcută în Camera Reprezentanţilor de către deputatul Fisch (cel cu propunerea de armistiţiu de la Oslo, cu prilejul conferinţelor interparlamentare…).

Moravuri şi tradiţie.

Secretarul de Stat Cordell Hull a declarat presei ca desi s-a încheiat pace intre Finlanda şi Soviete, „embargo-ul” moral, în materie de armament, trebuie menţinut mai departe împotriva Rusiei.

Cu toată temperatura scăzută (de trei zile, intre + 3° şi + 5°) inundaţiile continua. Nistrul şi Prutul au ieşit din matca şi au cotropit locurile joase de lângă albia lor. Floare la ureche pe lângă dezastrele din Iugoslavia…

Cecropid la mine. Pe lângă Clodius a venit şi Pilder. Printre nemţi domneşte o anarhie completa. Vor lei, ca sa poată face cumpărări masive de cereale, dar nu se mai înţeleg nici intre ei asupra metodelor de a şi-i procura… Unii propun sporirea valorii markului, alţii cer credite de finanţare, alţii nu mai stiu nici ei ce mai cer. Neubacher, desi adus şi prezentat de Clodius ca omul lui, nu se mai înţelege cu el. Guido Schmidt canta şi el cântecul sau. In total harababura… La urma urmei tot în spinarea noastră se vor sparge toate…

4 aprilie.

Ministerul Chamberlain a fost remaniat. Desi poziţia lui Sir Neville era identica cu a lui Daladier, englezul a scăpat cu o remaniere şi a rămas în fruntea Guvernului. Deosebire de moravuri şi de tradiţie politica…

Ascensiunea lui Churchill.

Lord Chatfield, ministrul Coordonării, a demisionat şi a ieşit din Guvern. Alt ministru al Coordonării n-a fost numit, dar Winston Churchill, rămas Prim Lord al Amiralităţii va prezida „un comitate de coordonare” compus din miniştrii resorturilor militare şi navale. Kingsley Wood, ministrul Aviaţiei a trecut la Sigiliul Privat şi în aceasta calitate va prezida un „comitet de coordonare economica” – iar în locul lui a fost numit Sir Samel Hoare. La principalele portofolii – Finanţe, Interne, Externe, au rămas foştii miniştri. Numeroase schimbări la Departamentele secundare. Politiceşte, aspectul Cabinetului a rămas acelaşi.

Revista hebdomadara „I'Illustration” a reprodus pe coperta numărului sau din săptămâna trecuta o fotografie reprezentând pe Paul Reynaud în cabinetul sau de la Finanţe, stand de vorba cu Sumner Welles – fotografie în care se vede pe peretele cabinetului ministerial o harta a Europei. Acelaşi clişeu a fost reprodus şi de alte foi ilustrate franceze. Harta de pe peretele lui Reynaud a ridicat insa o furtuna în Ungaria, în Bulgaria şi în Germania şi natural a ţinut isonul protestărilor şi Italia. Toate aceste tari au văzut în harta cu pricina proiectul aliaţilor de împărţire a Europei după război. In realitate, harta este o harta a Europei de înainte de război. Cehoslovacia, Polonia, Germania nu se arata pe dansa reconstituite, ci aşa cum au fost înainte de modificările de granita din 1938 şi 1939. Reproducerea fotografica nu e nici măcar exacta: fotograful a întărit unele traseuri de fluvii, altele de granite încât unele confuzii sunt vizibile. Astfel, Dunărea pare a fi devnit granita Ungariei spre Nord.

De aci urletele patrioţilor de la Budapesta care declara ca „nu vor ceda nimic” din teritoriul pe care-l ocupa azi. Tot e bine ca în loc „sa ceara”, ungurii afirma azi „ca nu vor da”!

Valva pe care o face acest incident ridicol, arata pe de o parte nesiguranţa zilei de maine, pe de alta starea de enervare în care a ajuns lumea…

Parisul a dat dezminţirile cele mai categorice în ce priveşte „intenţiunile” ce s-au atribuit Guvernului francez prin publicarea acestei hărţi… Budapesta tot nu s-a liniştit inca…

Istorie politica – Teatru în Parlament

14 Ianuarie 2006 | de.

Constantin Argetoianu.

Roosevelt redivivus