31 martie.

Intre etnie şi cetăţenie.

Împlinesc azi opt zile de pat. Abia mi-a trecut un acces de guta, a venit altul… Scriu ca vai de mine, cu caietul proptit pe o perina… Ieri am început un tratament cu unde scurte; pare că-mi face bine.

Cuza a luat cuvântul la Senat, la legea colonizărilor, ca sa protesteze fata de Consiliul Superior Economic şi a mea personal, ca preşedinte al acestui Consiliu, fiindcă în avizul nostru cerusem sa se înlocuiască în lege calitatea ceruta de „etnic roman” prin cea de „cetăţean roman”, pentru beneficiarii legii. Cererea noastră se întemeia pe consideraţia ca în vremurile actuale nu era nimerit sa mai aţâţăm nemulţumiri minoritare, Ministerul Agriculturii, stăpân pe aplicaţia legii, putând în fapt rezerva numai romanilor etnici loturile de colonizare.

Bătrânul Cuza nu putea evident pierde un prilej sa mai sune o data din trâmbita sa. Senatul a aplaudat ieşirea naţionalistă a bătrânului luptător, dar n-a mai aplaudat deloc când trâmbiţă a început sa sune laudele lui Hitler… Cum nu ma aflam în Senat, incidentul n-a avut urmare. M-am înţeles azi-dimineaţă cu Gafencu sa obţină de la Ionescu-Sisesti să-l lase şi el sa cada în cuvântarea pe care o va rosti în şedinţa de maine (caci abia maine se isprăveşte discuţia legii). Când duşmanul sta cu armele încărcate la granita, orice pretext de conflict trebuie evitat. Asta o pricepe oricine, afara de pătimaşi de teapa lui Cuza…

Ţârcovnicul Molotov a făcut în fata Sovietului Suprem moscovit o lunga expunere a politicii externe ruseşti. Spiritul pacific sovietic, conflictul cu Finlanda şi pacea care a urmat, raporturile economice cu Germania, încercările de provocare anglo-franceze au făcut pe rand obiectul unor disertaţii serbede şi făţarnice. Pentru noi, e interesant ca pentru prima data un reprezentant oficial al Sovietelor a pus pe fata chestia Basarabiei şi a raporturilor Moscovei cu Romania. După ce a vorbit de pactele de neagresiune încheiate de Rusia cu Turcia şi cu Iranul, dl Molotov, continuând expunerea raporturilor ruseşti cu tarile de la sudul Republicii, a declarat ca Sovietele n-au încheiat cu Romania pact de neagresiune din cauza Basarabiei, a carei anexiune Sovietele n-au recunoscut-o niciodată. Dl Molotov a adăugat ca Sovietele n-au avut şi n-au intenţia sa rezolve aceasta chestiune pe cale militărească şi ca prin urmare relaţiile dintre Rusia şi Romania sunt şi raman pasnice…

Afacerea Butenko.

Aceste declaraţii ale lui Molotov au impresionat adânc opinia publica românească, caci, desi ştiam noi toţi ce ne coc ruşii, nu avuseserăm pana acum dovada oficiala a pretenţiilor moscovite. Acum o avem. In fapt, declaraţiile lui Molotov nu schimba în nimic situaţia: bănuiam noi ca Moscova va aştepta un prilej favorabil ei pentru a pune chestiunea Basarabiei, acum o ştim, şi atâta tot. Ruşii nu ne vor declara război cat timp vor risca sa se încurce în acelaşi timp şi într-un război balcanic şi prin urmare european. E mai probabil ca vor aştepta pacea generala ca sa puna chestiunea. Daca atunci marile Puteri europene vor fi istovite şi neputincioase, situaţia noastră va fi rea – daca marile Puteri vor mai fi inca în picioare, vom vedea…

Am impresia ca sovieticii vor mai mult sa tina chestiunea Basarabiei deschisa, pentru orice eventualitate şi pentru orice şantaj posibil, şi ca pentru moment nu exista într-adevăr pericol din partea lor.

Dl Molotov a mai explicat ca, daca Sovietele nu mai au un ministru la Bucureşti, cauza este incidentul însărcinatului cu Afaceri Butenko (după plecarea lui Ostrovski, însărcinatul cu Afaceri Butenko a dispărut din Bucureşti, delapidând şi o suma însemnată de livre sterline aparţinând Sovietelor). S-a făcut o ancheta la care a luat parte şi reprezentantul Sovietelor din Praga, ancheta care n-a dat nici un rezultat. Sovietele au rămas cu convingerea ca autorităţile romane au favorizat fuga diplomatului escroc. Butenko, după ce a sosit în Italia, s-a predat Ducelui, care a speculat destăinuirile lui în politica sa antisovietica…

Ziarele noastre de azi-dimineaţă publica o lunga informaţie, un fel de comunicat neoficial, dar vădit redactat de Ministerul nostru de Externe, prin care se raspunde afirmaţiilor neexacte ale dlui Molotov, arătându-se ca avem chiar doua, daca nu trei, pacte de neagresiune cu Rusia: pactul Kellog din 1928, pactul de întărire a acestuia (Varşovia, 1929) – în ce ne privea pe noi, pe Estonia, pe Letonia şi pe Soviete – şi pactul de definiţie a agresorului (din Londra, 1933) prin care se recunosc posesiunile teritoriale din acel moment al Statelor semnatare… Toate acestea le stiu şi ruşii, dar e bine sa le amintim ca noi nu le-am uitat…

La Berlin se comentează favorabil declaraţiile lui Molotov fata de noi – în sensul ca ele îndepărtează orice pericol momentan de război. Presa germana adăugă ca, cat timp va exista prietenie intre Romania şi Germania, nu va fi nimic de temut pentru noi din partea ruşilor…

Presa germana ar trebui sa mai adauge: şi cat timp va fi Germania puternica şi prin urmare ascultata la Moscova!

Nu e pace-n Marea China.

Azi se inaugurează cu mare solemnitate Camera de Comerţ romano-iugoslava. Sârbii ne întorc politeţele făcute cu prilejul inaugurării Camerei iugoslave-romane la Belgrad. Ne-au trimis pe Andres, ministrul lor de Comerţ, şi pe primarul Belgradului. Şedinţa de inaugurare de azi trebuia sa o prezidez eu. M-am scuzat, fiind în pat – ca şi la diferitele mese şi recepţii date în cinstea oaspeţilor noştri, care au venit cu duiumul.

Hotărârea noastră (Camera a şi votat legea) de a clădi un sat nou în Asia Mica, încercată de cutremur, a produs o excelenta impresie în sferele turceşti.

Noul Guvern central al Chinei, alcătuit sub influenta japonezilor şi sub preşedinţia lui Wang-Cing-Wei, s-a instalat la Nanking şi a publicat un foarte atrăgător program de munca şi de pace.

Guvernul chinezesc din Ciung-King protestează fata de noul Guvern şi diplomaţii sai acreditaţi pe lângă puterile străine cer ca „uzurpatorii” din Nanking sa nu fie recunoscuţi…

1 aprilie.

Luni. Promoţiile de ofiţeri care urmau sa termine şcolile în iunie au fost înaintate excepţional acum, în vederea eventualelor necesităţi de completare a cadrelor. Tinerii sublocotenenţi, de toate armele, au depus ieri jurământul în fata Regelui, care cu acest prilej a răspuns indirect lui Molotov ca Romania e gata sa facă fata oricărui pericol… Noua promoţie de ofiţeri a primit numele de „promoţia Regele Ferdinand”.

Guvernul national din Nanking şi cel vechi din Ciung-King au intrat în lupta diplomatica deocamdată. Ce e nostim e ca tocmai Guvernul instalat de inamic – cel din Nanking – poarta numele de Guvern national, iar cel într-adevăr national din Ciung-King e învinuit de a fi vândut străinilor. Guvernul care se constituise la Peking (tot sub protecţia japonezilor) s-a transformat în „Consiliul Chinei de Nord”.

Statele Unite ale Americii au declarat deja ca nu vor recunoaşte Guvernul din Nanking.

Cartea alba germana.

Reichul a publicat o carte alba ce conţine o serie de rapoarte şi documente menite sa dovedească ca ambasadorii Statelor Unite, mai ales Bullitt de la Paris, au împins cat au putut la declararea războiului. Despre Bullitt as putea mărturisi şi eu, şi declaraţiile lui de acum un an se găsesc la locul cuvenit în aceste însemnări.

Publicaţia germana a fost făcută în scopul sa producă zâzanie în America şi sa ridice opinia publica împotriva lui Roosevelt şi a agenţilor sai tocmai în ajunul alegerilor prezidenţiale şi a zadarnici astfel o posibila a treia candidatura a actualului preşedinte.

Scopul n-a fost insa atins, şi întreaga opinie publica americana, dimpotrivă, s-a ridicat împotriva „calomniilor” germane cu atât mai multa furie, cu cat şi-a dat seama ca nu toate actele din cartea alba puteau fi considerate ca falsificate…

Rezultatul ieşirii germane a fost astfel diametral opus celui urmărit. Nemţii au fost totdeauna lipsiţi de dibăcie şi de tact.

Ieri, mare concurenta romano-iugoslava pe terenul fotbalului. S-au jucat 3 meciuri, 2 la Bucureşti şi 1 la Belgrad. Echipele cele mari, la Bucureşti, au făcut partida nula (3:3), echipa „juniorilor” iugoslava a bătut pe cea romana (2:0) – tot la Bucureşti – iar echipele B, care s-au întâlnit la Belgrad, s-au ales cu 0 pentru Romania şi 1 pentru Iugoslavia. O singura victorie putând fi şi darul întâmplării, putem zice ca echipele ambelor tari s-au clasat la egalitate.

2 aprilie.

Cartea alba germana continua sa fie discutata cu aprindere în Apus pana în America. Documentele publicate fiind ridicate din arhiva Ministerului de Externe din Varşovia, Potocki de la Washington şi polonezii din Paris le declara false… Bullitt şi Kennedy, ambasadorii din Paris şi Londra, protestează şi ei…

Pe de alta parte, secretarul de stat Cordell Hull declarând în treacăt ca politica lui n-a corespuns şi nu corespunde cu a ambasadorilor USA din Paris şi Londra – admiţându-se ca documentele publicate n-ar fi apocrife – presa germana cauta sa puna în contradicţie pe zisul Cordell Hull cu seful sau, Roosevelt…

Din încordată polemica reiese tot mai mult solidarizarea politicii Statelor Unite cu Anglia şi cu Franţa. Toată presa americana şi cercurile politice, cu excepţia celor neînsemnat de putini germanofili, ii înjura pe nemţi. Daca asta a urmărit Guvernul din Berlin, apoi a reuşit pe deplin…

„A fi nebeligerant nu înseamnă a fi neutru”

Cu privire la noul Guvern chinez din Nanking, Cordell Hull a declarat ca constituirea lui e în flagranta contrazicere cu tratatul celor 9 Puteri şi ca în consecinţă USA nu-l vor recunoaşte. Guvernul japonez a declarat în schimb „ca Japonia nu va putea colabora cu tarile care nu vor recunoaşte Guvernul din Nanking” şi a explicat ca acest Guvern constituie singura încercare viabila de a pacifica China. Cine e contra lui dovedeşte ca vrea sa întreţină războiul.

Statele Unite au început mari manevre în Oceanul Pacific, spre Insulele Hawaii, manevre la care vor participa 130 de vase de război, 500 de avioane şi 43.000 de oameni…

Se dezminte ştirea publicata de presa germana, după care Anglia ar fi cerut Turciei autorizaţie de trecere prin Strâmtori pentru flota aliata în vederea stabilirii unui blocus al coastelor ruseşti. De la Ankara se observa ca în conformitate cu tratatul din Montreux o asemenea autorizaţie nici n-ar putea fi acordata cata vreme Turcia va ramane neutra. E drept ca de curând ministrul de Externe turc a declarat ca Turcia nu e neutra, ci numai „nebeligeranta”…

Din Paris se telegrafiază – în legătură cu chemarea lui Francois Poncet – ca toţi reprezentanţii Franţei în Europa vor fi chemaţi pe rand, noul Guvern dorind sa se informeze asupra posibilităţilor franco-engleze.

Istorie politica – O afacere de milioane

07 Ianuarie 2006 | de