4 APRILIE.

Paul Reynaud a trimis prin radiofonie un mesaj Statelor Unite – mesaj prin care explica poziţia Franţei fata de ideea păcii şi de ideea unui echilibru european postbelic bazat pe înţelegere şi pe libertate economica… Interesanta de relevat afirmaţia ca pacea nu se va încheia la masa verde, ci pe campul de bătaie…

I. Gr. Perieteanu, vicepreşedintele Senatului, a fost brusc expediat la Londra. Nici n-a avut vreme sa vina sa ma vestească… Se zice ca a fost chemat sau trimis de Malaxa (după cum se admite ca ilustrul Maher e la Londra sau la Bucureşti, caci nu se ştie…) pentru un proces pe care i l-ar fi intentat Cepi sau Pepi, sau alta societate din ale lui Auschnit – sau poate chiar Westminster Bank… Misterul continua sa planeze asupra tuturor acestor afaceri nemaipomenite…

Se zice ca Guvernul polonez din Angers vrea sa dea în judecata (in fata carei instante?) pe Smigly Rydz, pe Beck şi pe generalul Skladovski (fostul prim-ministru) pentru nepregătirea tarii de război şi pentru abandonarea Poloniei pe când luptele erau inca în curs… Cenzura franceza a oprit răspândirea acestei ştiri, care n-a fost insa dezminţita.

Primele alegeri în Partidul Democrat pentru desemnarea delegaţilor care vor participa la alegerea preşedintelui Republicii au avut loc în Statele Wisconsin şi New York şi rezultatul lor a fost o majoritate zdrobitoare pentru Roosevelt. Prezentarea şi a treia alegere a actualului prezident par de pe acum certe. Afara numai daca evenimente neprevăzute nu vor schimba cu totul conjunctura politica actuala…

Secretarul de Stat Hull a declarat deputatului Fissh ca nu-l autorizează pe ambasadorul Bullitt sa apară în fata unei comisii de ancheta parlamentara. D-sa a adăugat ca dl Bullitt a dezminţit cuvintele ce i s-au pus în sarcina prin Cartea Alba germana şi ca Secretariatul de Stat a aprobat aceasta dezminţire.

Ieri am ieşit din casa, după 12 zile de pat şi de odihna la care m-au osândit doua accese subintrante de guta. Am dejunat la Clubul miliardarilor şi am prezidat şedinţa de Senat…

Cei 44 de foşti deputaţi comunişti francezi, daţi în judecata pentru ca au contravenit la legea prin care Partidul Comunist a fost dizolvat în Franţa, au fost condamnaţi – unii în lipsa – la 4 şi 5 ani de închisoare, şi unii din ei şi la amenzi. Unde sunt zilele Frontului Popular!

Economia Germaniei, bazata pe Romania.

IMAGINI DE EPOCA. Nicolae Titulescu şi I. G. Duca – în frac şi joben.

Pilder, în treacăt prin Bucureşti pentru doua zile, a fost ieri la mine. Ca director al afacerilor lui Dresdner-Bank în străinătate ştie multe. A văzut de curând şi pe Führer şi pe Ribbentrop. El afirma ca Führerul nu vrea sa facă război cu Franţa şi nici cu Anglia şi ca din ordinele lui nu se săvârşeşte nici un atac atât pe teritoriul francez, cat şi pe cel englez. Hitler şi Ribbentrop îşi dau seama de pericolul rusesc şi vor sa evite prăbuşirea Europei. Am întrebat: atunci de ce au început războiul? Pilder a părut cam jenat de întrebarea mea şi mi-a mărturisit ca el crede ca atât Führerul, cat şi Ribbentrop n-au crezut ca Anglia se va mişca în ajutorul Poloniei… Pilder mai crede ca şi azi (mi-a spus-o deja cu prilejul ultimei sale vizite) se lucrează serios pentru o înţelegere, ca Roosevelt e complet câştigat la aceasta idee şi ca pacea va veni peste câteva luni, fara ca războiul sa se înteţească pana atunci. Chiar daca anglo-francezii vor pune stăpânire pe apele scandinave, Hitler tot nu va reacţiona. Cum? am întrebat eu, daca flota britanica ar face politia apelor scandinave, Hitler nu va face nimic? Nimic – a fost răspunsul categoric al interlocutorului meu. Pilder mi-a mai spus lucruri foarte interesante în domeniul economic. Blocusul e foarte sensibil Germaniei. Pe căile de uscat, deschise Germaniei, nu se poate importa serios decât din Romania. Din Rusia nu se importa nici un sfert din cat se importa de la noi. Ruşii pun rea-voinţă şi sabotează convenţiile lor cu Germania. Politiceşte vor şi mai putin sa se angajeze cu Berlinul. Hitler a încercat sa puna la cale un pact de neagresiune fata de noi, şi la Brenner s-a tratat chestiunea „temeinic”. Nu e exact ca Mussolini nu vrea sa semneze alături de sovietici (pretinde Pilder) – ruşii nu vor sa semneze nimic: vor să-şi păstreze libertatea acţiunilor lor… Revenind la cele economice, după ce mi-a vorbit de Rusia, Pilder a trecut la celelalte tari neutre din care Germania şi-ar putea procura materii prime şi alimente. Aceste tari – Scandinavia, Elveţia, Italia, Iugoslavia – nu pot insa furniza lucru mare, fiindcă, pe de o parte, ele nu produc cele necesare Germaniei, iar, pe de alta, propriul lor import este contingentat de aliaţi şi redus la necesităţile locale. Astfel, importul Germaniei din aceste tari a scăzut enorm şi de unde la începutul războiului Germania era debitoare fata de ele, acum e creditoare, caci a trimis foarte multe mărfuri manufacturate şi maşini în speranţa unui import care nu s-a realizat. Astfel, Pilder mi-a citat cifre: în Elveţia, Germania are un disponibil de 60 de milioane franci elveţieni, în Suedia peste 70 de milioane coroane suedeze. „Am ajuns – a adăugat Pilder – sa fim tara cu devize disponibile!” Azi, toată economia Germaniei e bazata pe Romania. Iată de ce raporturile dintre cele doua tari trebuie sa fie excelente, întrucât priveşte intenţiile Germaniei… Cu privire la negocierile actuale dintre noi şi nemţi, pentru găsirea „leilor” necesari tranzacţiilor germane, Pilder e sigur ca se va găsi o soluţie… E vorba acuma sa se negocieze din disponibilul Germaniei în Suedia şi sa se transforme coroane suedeze în lei româneşti, prin savante viramente… Cele spuse de Pilder în aceasta privinţă corespund cu afirmaţiile făcute mie ieri de Cristu, ca nu e vorba de sporirea cursului mărcii… Pilder pleacă azi, dar revine la 20 aprilie (adunarea generala a Societăţii Bancare).

Stat imperialist de prada.

Cercurile financiare şi cafeneaua – pana la un punct şi lumea politica – sunt inca la noi sub „emoţia” discursului lui Molotov. La bursa, toate efectele au scăzut. Au scăzut ce e drept şi din cauza noii taxe de 2%, pusa asupra tranzacţiilor, taxa a cărui efect real e de 6% şi de 8%, caci aceleaşi titluri trec prin mai multe mâini în aceeaşi zi. In ce priveşte discursul lui Molotov, nu pricep „emoţia”. Discursul lui Molotov n-are nici o importanta. Ce spune sau nu spune un bolşevic sau mai multi bolşevici – e egal cu zero. Intre Rusia şi noi situaţia e clara. Politica Sovietelor a evoluat în ultimii ani şi din comunist şi pacific statul rusesc s-a transformat pe îndelete într-un stat imperialist şi de prada. In programul actual al Moscovei e cuprinsa şi restabilirea vechilor granite ale Imperiului ţarist (cel putin). Pe baza acestui program, ruşii pretind şi vor Basarabia noastră. Daca am fi numai noi şi ruşii pe lume, soarta Basarabiei ar fi lămurită: un popor de 20 de milioane nu poate rezista unui popor de 200. Dar, cat timp nu vom fi singuri, ruşii nu ne vor ataca. Ruşii nu vor sa intre în războiul european. Toată politica lor e sa rămână cu forţele lor intacte pana la sfârşitul conflictului şi sa împingă, pe de alta parte, războiul pana la istovirea Puterilor Occidentale. şi atunci, la pace sa vina cu pretenţiile lor… Daca războiul se va termina fara distrugerea Germaniei, Franţei şi Angliei – n-avem nimic de temut din partea Rusiei – daca nu, atunci nu numai noi, dar Europa întreagă va fi la cheremul Moscovei. Ce spune sau nu spune Molotov astăzi e fara importanta… Politica pe care o face Rusia e exact şi politica pe care o face Italia. E nostim ca, făcând aceeaşi politica, cele doua dictaturi nu se înţeleg. şi Italia e hotărâtă sa aştepte cu forţele ei intacte istovirea beligeranţilor şi atunci, când nimeni nu va mai putea opune vreo rezistenta lăcomiei ei, sa ceara realizarea tuturor dezideratelor sale. Ca şi Rusia, Italia are interes sa dureze războiul cat de mult, dar fara dansa. Cat aud de mediaţiunea Ducelui pentru pace, îmi vine sa rad…