După ce câteva săptămâni nu s-a vorbit decât de el, nu se mai aude nimic despre Titulescu. Divorţează, nu divorţează – e nebun, nu e nebun, nu se mai ştie nimic…
În Consiliul de Miniştri de ieri s-au hotărât cotele de ajutor pentru familiile concentraţilor nevoiaşi, de la 600 lei pe luna (Bucureşti) la 300 (in comunele rurale). Ramane de văzut care va fi criteriul după care se va stabili categoria „nevoiaşilor”, caci la tara şi la mahala sunt toţi pârliţi.
După cate aflu, concentraţii se înapoiază la sate, fie în concediu, fie ca sunt desconcentraţi, cam otrăviţi la suflet. Pe jumătate bolşevizaţi, pretind, sub pretext ca au drept la ajutor, ca alţii sa le facă muncile, dar ei stau cu braţele încrucişate. De acelaşi spirit îndărătnic sunt animate şi muierile ramase la vatra. E o stare de lucruri care ar trebui supravegheata, sa nu iasă încurcături, ca în 1907…
Fiul popii din Arsura.
De la Washington se afirma ca Sumner Welles n-a dus şi n-a adus propuneri de pace. Misiunea lui, pur informativa, va duce la o înţelegere mai buna intre SUA şi Statele Europei. Iar materialul pe care l-a adunat va fi folosit la momentul oportun, când va suna ceasul păcii…
O complicata mărturisire ca dl Welles n-a găsit unde sa sădească ramura de măslin cu care pornise în Europa…
Ambasadorul britanic la Moscova nu se va întoarce deocamdată la post, dar Anglia nu va rupe relaţiile diplomatice cu Sovietele. Va ramane fata de ele în aceeaşi situaţie ca Franţa.
Valul de căldură a determinat ieri şi alaltăieri o puternica şi timpurie furtuna, care a suflat mai ales în răsăritul tarii. Cum focurile iernatice nu erau inca bine stinse prin gospodăriile oamenilor, nenumărate incendii întreţinute şi sporite de vânt s-au întins şi au distrus sute de case şi de acarete, mai ales în judeţele Ialomiţa, Constanta, Brăila şi Botoşani. O pacoste de un soi nou, necunoscuta pana acum la noi… Bucuriile vin toate deodata!
Si doctorul Lupu era sa fie trimis sa pescuiască păstrăvi la Bistriţa. Un colonel de Jandarmerie din Iaşi s-a prezentat la el, la Arsura, în Fălciu, unde domnul doctor venise sa se mai răcorească în casa părintească. „Cu ce te pot servi, domnule colonel?” – „Nu e vorba sa ma serviţi d-voastra, domnule doctor, am venit sa va spun eu ceva…” şi da-i. Sa se astâmpere, să-şi tina gura, sa nu mai clevetească împotriva regimului, caci altfel va păţi ca Madgearu. In cele din urma, colonelul a cerut lămuriri asupra participării doctorului la o întrunire de „răzvrătiţi” ce a avut loc la Bucureşti după internarea lui Madgearu. Lupu s-a pus la masa şi a scris un lung memoriu. Aici doua versiuni: a lui Costache Lupu, fratele, care pretinde ca doctorul a făcut un dârz rechizitoriu împotriva regimului poliţist şi ca a încheiat cu declaraţia ca n-are nimic personal de mărturisit „politiei”, deoarece „a spus Regelui tot ce avea de spus” – şi alta a Ministerului de Interne, unde se afirma ca Lupu a negat toate învinuirile ce i se aduceau şi s-a declarat cu totul supus legilor şi regimului…
Argetoianu – Ambasadorul Rusiei a fugit cu banii
17 Decembrie 2005 | de