9 aprilie.

Guvernul chinez din Nanking a hotărât sa nu recunoască nici un tratat pe care l-ar fi semnat sau l-ar semna Guvernul mareşalului Ciang Kai-Sek după 30 martie 1940.

În procesul fraudelor de la Fondul Bisericesc din Bucovina va fi compromis şi rezidentul Regal din Bucureşti, Alexianu. Mi s-a adus o copie de pe procesul verbal nr. 4/1938 al Comitetului de Direcţie al Fondului prin care se pun sume însemnate la dispoziţia lui Alexianu – pe atunci consilier juridic al Fondului – atât ca recompensa pentru dansul, cat şi ca „provizie pentru şperţ” de împărţit la Bucureşti. şi fostul director al Capsului, Petre Ioan, pare ca va fi tras la răspundere. Dar poate ca se vor face toate muşama – după obiceiul pământului. Sunt atâţia hoţi care s-ar putea descuraja.

Aliaţii minează apele teritoriale ale neutrilor.

Se povesteşte ca Cia Davila, romanticul personaj exclus de la cetăţenia romana, care se însurase de curând cu o domnişoară frumoasa din Cannes, a fost părăsit de nevastă-sa, tot în condiţii romantice. „Tânăra pereche” (daca se poate spune) se legase cu actorul Francen, bătrâna puşlama şi tânăra vedeta de cinematograf. Într-o seara s-au dus câteşi trei la Cazinoul din Monte-Carlo. Pe la orele 11:00, Davila, oboist, s-a înapoiat acasă, iar dna şi Francen au mai rămas „să-şi încerce norocul”. Dna Davila nu s-a mai înapoiat insa deloc acasă şi a scris soţului un bileţel ca să-l previna ca a plecat cu Francen. Francen este căsătorit – se zice ca va divorţa ca sa se însoare la randul sau cu „domnişoara de la Cannes.”.

Zarva mare: anglo-francezii au minat apele teritoriale ale Norvegiei şi vase de război aliate au pătruns şi au patrulat în ele. In acelaşi timp, agenţia „Reuter” a dat publicităţii nota aliaţilor, adresata Guvernelor din Oslo şi Stockholm, nota ţinută secreta câteva zile pentru a se înlesni aşezarea minelor. Minele au fost aşezate cu o repeziciune extraordinara: într-o jumătate de zi.

Norvegia a protestat împotriva încălcării neutralităţii ei şi a cerut îndepărtarea imediata a minelor. Literatura. pentru a îmblânzi pe nemţi şi a-i retine de la o acţiune împotriva coastelor norvegiene. In Suedia, enervare mare, dar pana acum fara reacţiune.

Aliaţii explica în nota pe care au adresat-o Statelor scandinave ca hotărârea lor a fost dictata de atitudinea Germaniei, care a nesocotit continuu, de la începutul războiului, tote regulile neutralităţii şi toate angajamentele convenţionale, atât împotriva beligeranţilor, cat şi împotriva neutrilor. Data fiind neputinţa Norvegiei de a impune Germaniei respectarea apelor ei teritoriale, Anglia şi Franţa şi-au luat asupra lor aceasta sarcina.

Norvegia nu trebuie sa privesca intervenţia aliaţilor ca un act inamical fata de dansa, dimpotrivă – încheie nota.

La Berlin, deocamdată se scuipa jăratec prin diferitele posturi de radiofonie şi se explica ca aceasta „scandaloasa calcare a legilor neutralităţii, cum s-a mai văzut” (decât din partea Germaniei?) dovedeşte slăbiciunea Angliei.

La Paris şi la Londra, entuziasm pentru actul de bărbăţie săvârşit, ca şi cum s-ar fi câştigat o mare bătălie.

Italia importa cărbuni din Anglia.

Conferinţa diplomatica de la Londra a început ieri. Ambasadorii britanici din Roma şi Moscova, miniştrii din Bucureşti, Budapesta, Belgrad, Sofia, Ankara şi Atena au ţinut o lunga şedinţă sub preşedinţia lordului Halifax. Azi vor fi primiti de primul ministru şi de ministrul Comerţului.

Şedinţa amânată la Consiliul Superior Economic ieri după-amiază. Duel pe marginile politeţei intre Ralea şi Bujoiu. Înţepături crude. In cele din urma am hotărât sa mărginim avizul nostru la aspectele economice ale legii.

În prealabil se ţinuse o şedinţă la FRN, cu membrii biroului. S-a convenit sa se înmormânteze legea la Camera, în Comisie (cu consimţământul de „Sus” luate de Tătărescu). Ralea nu ştie nimic insa şi e plin de încredere în soarta proiectului sau. Dat fiind ca a primit modificări esenţiale şi anume: suprimarea dreptului Consiliului Superior al Breslelor de a edita legi (cu simpla aprobare a unui jurnal al Consiliului de Miniştri), scoaterea Camerelor profesionale din bresle, menţinerea sindicatelor şi asociaţiilor agricole existente, suprimarea dreptului breslelor de a face operaţiuni lucrative – legea, astfel emasculata, n-ar mai prezenta nici un pericol. Dar şi nici un folos.

Italia a început sa se aprovizioneze cu cărbuni din Anglia. Vine vrabia la mălai!

Curtea de Apel din Galaţi a achitat pe Liciu, condamnat la 8 luni închisoare de Tribunalul din Iaşi. Se putea ca un escroc cu legături simandicoase sa rămână osândit în tara lui Hubsch?

Zăpadă căzută duminica s-a topit mai toată ieri. Pe Bărăgan, totuşi trenurile n-au putut circula 12 ore. La Severin, Dunărea creste în continuu şi nivelul apelor a ajuns cu 9 metri peste cota normala. Daca vor continua sa mai crească, circulaţia trenurilor, chiar cu transbordare, nu va mai fi posibila. Insula Ada Kaleh e ameninţată sa dispară sub valuri.

10 aprilie.

Războiul mondial, într-o noua faza.

Bucureştiul a fost adânc zguduit ieri de evenimentele petrecute în nordul Europei. Telegramele se urmau cu atâta repezeala, încât aproape nu puteau fi urmărite.

Se vorbise de posibilitatea unui atac german împotriva Tarilor Scandinave inca de astă-iarnă si, mai ales, după încheierea păcii ruso-finlandeze, dar nimeni nu credea în realizarea unor astfel de ameninţări: încercarea părea prea îndrăzneaţă. Belgia şi Olanda se credeau mult mai ameninţate, dar, vorba romanului, unde dai şi unde crapa.

Berlinul pretinde ca invazia Danemarcei şi Norvegiei sunt un răspuns la minarea coastei norvegiene, efectuata alaltăieri de anglo-francezi – dar aceasta justificare nu face parale, caci o expediţie efectuata în conditi atât de perfecte nu putea fi improvizata în câteva ore şi a trebuit sa fie lung pregătită, aşa încât se poate spune, dimpotrivă, ca minarea franco-britanica a coastelor norvegiene a fost motivata de teama aliaţilor de o debarcare germana, despre pregătirea căreia probabil ca aveam informaţii precise. şi atunci nu se pricepe cum a putut flota engleza sa lase sa treacă vasele germane spre Bergen, Trondhjem şi Narvik?

Succesul moral e mare, caci Germania a demonstrat ca are iniţiativa războiului, ca este stăpâna sa facă ce vrea pe Marea Nordului şi ca executa repede hotărârile luate. Dar lovitura are şi consecinţe de ordin material, asigurând o buna parte din revitalizarea Reichului cu alimente şi cu materii prime, mai ales cu minereurile din Scandinavia.

La noi, deprimare mare. Toată lumea îşi da seama ca randul nostru va veni mai curând sau mai târziu. Înstăpânirea asupra resurselor Tarilor de Nord va fi doar şi poate complectata cu înstăpânirea asupra resurselor Ungariei, României, Iugoslaviei. Odată stăpâna peste toate aceste tari, şi cu ce mai ciupeşte de la ruşi, de la elveţieni şi de la italieni, Germania va putea rezista aliaţilor aproape indefinit.

Pe când Germania îşi organizează astfel rezistenta şi „face efectiv război”, aliaţii se mulţumesc cu discursuri, cu comunicate, cu voturi de moţiuni prin Camere şi cu crize ministeriale. Din ştirile ce sosesc din Paris şi din Londra, pare ca o zăpăceală totala domneşte printre aliaţi. Nu stiu ce sa facă, cum sa o dreagă, ce sa înceapă. Reynaud şi Daladier au zburat la Londra şi au convocat Consiliul Suprem de Război! Guvernele aliate au declarat ca vor veni în ajutorul Norvegiei – dar cum? şi când?

Un moment am crezut ieri ca anglo-francezii au lăsat pe nemţi sa treacă şi sa ocupe Norvegia ca sa justifice ocuparea Belgiei şi Olandei de către trupele lor. Ştiri oficiale din Anglia şi Franţa ne informează astăzi ca nici nu se gândesc la aşa ceva. Guvernul din Londra şi cel din Paris urmăresc – şi bine fac – atragerea Statelor Unite în război; aceasta politica n-are insa sorti de izbândă decât prin menţinerea aliaţilor pe un teren strict legal fata de o Germanie care-şi calca toate angajamentele. O ocupare anglo-franceza a Belgiei şi a Olandei ar potoli imediat indignarea provocata în America prin actul de brutalitate săvârşit de Germania fata de Danemarca, de Norvegia şi de Suedia.

Războiul a intrat de ieri într-o faza noua. Acum ne dam seama despre ce au vorbit Hitler şi Mussolini, sus pe Brenner.

Sa vedem ce ne aduce ziua de maine. „Era sa o păţim şi noi”

Situaţia Suediei nu e clara inca. Se pare ca va ramane neutra. Germania o va lăsa neutra – daca se va da complect supusa.

În Norvegia pare ca luptele au fost destul de serioase şi ca nemţii au suferit pagube însemnate. In tot cazul, norvegienii şi-au salvat onoarea necapituland de la prima somaţie.

Era sa o păţim şi noi, dând un pretext de intervenţie Germaniei. Patruzeci de marinari englezi s-au îmbarcat, mai jos de Sulina, pe şlepul „Termonde” (proprietate englezeasca) cu tunuri, mitraliere şi o mare cantitate de dinamita pe care le aduseseră cu ei pe un vas britanic ce trecuse prin Dardanele cu învoirea turcilor. Expediţia era menita sa urce Dunărea pana la Porţile de Fier şi acolo – se zice – sa facă sa sara lucrările canalului şi să-l astupe, ca sa nu mai poată trece şlepurile germane; alţii spun ca voiau sa atace convoaiele încărcate cu marfa cumpărată de nemţi. Oricum ar fi acest „coupe de main”, ne-ar fi pus într-o frumoasa situaţie fata de Germania. Din fericire, şlepul englezesc – generalul Ilcus (ministrul Apărării Naţionale) îmi spunea ieri ca ar mai fi fost însoţit de alte doua – a fost oprit la Giurgiu, „contrabanda descoperita” a fost confiscata şi marinarii englezi trimişi acasă. Ai noştri pretind ca au descoperit ei „afacerea”. Eu cred ca au descoperit-o agenţii germani care mişună în porturile noastre şi ca „ai noştri” nu numai ca n-au descoperit nimic, dar ca au fost chiar oarecum complici cu „îmbarcarea” de la Sulina. Un vag comunicat al Guvernlui a adus ieri incidentul la cunoştinţa publicului, dar fara sa spună nimic, caci e vorba în el numai „de o încărcătură ce nu corespundea declaraţiilor vamale la intrarea în tara”.

Istorie politica – Nicolae Iorga, accidentat de un automobil

04 Februarie 2006 | de.

Constantin Argetoianu.

Ninge cu inundaţii