6 IUNIE

Azi e sărbătoarea Înălţării. dar sufletele noastre nu se înalta deloc. Nu pot – sub greutatea nenorocirilor, îngrijorărilor care ne strang inima. In Apus, lumea cu focul – în centrul şi în răsăritul Europei, cu puhoiul de ape. S-a supărat rau Dumnezeu pe noi.

În Franţa, lupta e în toiul ei. Începută ieri-dimineaţa la ora 4, ultimele ştiri care ne-au venit sunt de aseară, ora 11. Pana la acea ora nimic decisiv nu s-a comunicat, de o parte şi de alta. Nemţii au atacat în mai multe puncte, pe întinsă linie care merge de la Aberville la Montmedy. Pare ca deocamdată francezii rezista şi ca în general ar fi respins atacurile germane, toate punctele de sprijin ale apărării rămânând în mâinile lor.

Italia continua sa ameninţe, sa mobilizeze şi sa nu mişte. Cu cat se desfăşoară palinodiile Ducelui, cu atât mai mult mi se impune în minte faptul ca italienii n-au luat nici o precauţie pentru adăpostirea tezaurelor lor de arta de prin muzee şi biserici. Statele care au prevăzut intrarea lor în război – Franţa, Anglia, Belgia, Germania – au procedat la operaţiuni de adăpostire cu luni şi luni înainte de începerea ostilităţilor, caci aceste operaţiuni sunt lungi şi anevoioase. Ramane ipoteza ca Ducele n-a avut niciodată intenţia de a intra în război şi ca tot zgomotul pe care-l face e menit sa fixeze la granita Italiei un însemnat număr de divizii franceze şi în Marea Mediterana flotele aliate. In aceasta ipoteza – zilele ce urmează ne vor arata daca e întemeiată sau nu – Italia nu va lipsi sa revendice la sfârşitul războiului partea leului, în victoria germana care se desenează în momentul de fata cu atâta intensitate.

Nu stiu daca, în legătură cu frontul sau nu, ministrul Paul Reynaud a demisionat. O telegrama laconica ne anunţă faptul şi ne previne ca probabil tot dl Paul Reynaud va fi însărcinat cu formarea noului Guvern. Ce zbucium în scumpa noastră Franţa!

Prăpădul apelor continua, mai ales în Oltenia. Jiul a ieşit din matca aşa cum n-a mai ieşit de la 1897. De la Filiaşi la Dunăre e o mare. Nici nu-mi vine sa ma duc pana la Craiova sa vad ce stricăciuni mi-o fi făcut la Breasta. Linia Filiasi-Severin e tot întreruptă; stricăciunile făcute de puhoaie intre Prunişor şi Butoesti n-au putut fi inca reparate.

În Bulgaria, o nemaipomenita furtuna cu grindina a devastat câmpia dintre Balcani şi Dunăre, distrugând tot în calea ei. In Iugoslavia, potopul, ca şi la noi, a făcut şi face daune imense.

Trag clopotele, fâlfâie steagurile.

Discursul lui Churchill e foarte comentat. Sinceritatea lui e condamnata de unii. Eu găsesc ca a avut dreptate sa spună lucrurile pe şleau. Poate ca ar fi făcut mai bine sa dea cifrele pierderilor fara sa le aprecieze urmările. Calificarea sa ca „un uriaş dezastru militar pentru Alianţă” a luptelor din Flandra a servit mult nemţilor în propaganda lor.

Peyroton nu mai vine la Bucureşti, a fost numit înalt comisar în Tunisia, post pe care l-a ocupat deja înainte de a fi trimis la Buenos Aires ca ambasador. Ramane la noi Thierry, a cărui transferare în Argentina a fost anulata. La Moscova va fi numit Labonne.

Führerul a ordonat sa se sune clopotele trei zile şi sa fâlfâie steagurile opt zile pe toate casele în semn de recunoştinţă pentru victoria din Flandra, „cea mai mare din cate a cunoscut istoria(?)”.

Francezii rezista – Anul 1940, văzut de un mare om politic

08 Iulie 2006 | de