6 iunie.

Nebunie pe toată fata pământului.

Narvik-ul a fost bombardat şi luat de aliaţi. Acum e zilnic bombardat de nemţi. şi toate pe spinarea norvegienilor, care se întreabă probabil ce vina ispăşesc în momentele de fata.

Nemţii se plâng ca avioane elveţiene au atacat avioane germane – din care au şi doborât unul – deasupra teritoriului francez. Elveţienii se plâng ca nemţii au aruncat bombe pe teritoriul federal. Tonul de la Berlin este insa ridicat: sa nu se pregătească o trecere a trupelor germane peste Elveţia, în Franţa Centrala?

Japonezii anunţa şi ei începutul unei noi ofensive în China. Chinezii, pe de alta parte, pretind ca i-au atacat pe japonezi şi ca aceştia stau rau. Nebunie pe toată fata pământului. „Codul funcţionarilor publici” (legea armonizării salariilor), care trebuie „musai” sa fie promulgat pe ziua de 8 iunie, a fost supus ieri examenului comisiilor reunite de legislaţie ale Camerei şi Senatului. Probabil ca sa i se dea putin prestigiu, caci toată lumea ii ataca dispoziţiile. Natural, comisiile n-au schimbat nimic şi au votat proiectul aşa cum a fost prezentat de princepele d'Orange (dl Radu Portocala). Aştept ca sa fie publicat, să-l citesc şi eu.

7 iunie

7 iunie. De miercuri dimineaţa, ofensiva nemţească în Franţa e în toi. După doua zile de lupte înverşunate, rezultatele nu sunt inca lămurite. Nemţii afirma ca au străpuns linia Weygand în mai multe locuri şi ca înaintează. Francezii recunosc ca un număr mic de care de asalt a trecut în dosul frontului, dar afirma la randul lor ca aceste care, nefiind urmate de alte trupe – caci acestea au fost oprite – nu reprezintă nici un pericol: ele ar fi fost chiar distruse. Bătălia este numai la începutul ei – rezultatele nu vor putea fi constatate decât după câteva zile. Cert e ca germanii au iniţiativa operaţiunilor şi ca dispun de o mare superioritate de avioane şi de care de asalt. Francezii sunt singuri: englezii îşi mărturisesc absenta de pe campul de lupta.

Totuşi, aviaţia britanica e foarte activa în spatele inamicului. Oficial se anunţă incendierea fabricilor lui J. G. Farben din Ludwigshafen: focul se vede de la granita franceza. Se confirma bombardarea Essenului, Dortmundului, Hamburgului şi Münchenului. Paul Reynaud, în declaraţiile lui radiodifuzate de aseară, previne pe nemţi ca pentru fiecare bombardare de civili în Franţa se vor executa imediat represalii în Germania.

Remanierea Cabinetului francez se explica prin necesitatea unei mai mari coeziuni şi prin faptul ca Daladier începuse sa enerveze opinia publica, care vedea într-însul pe drept sau pe nedrept autorul moral al dezastrelor suferite pana acum. Se pare ca opinia publica e mulţumită cu schimbarea şi cu noul Guvern. Cu atât mai bine.

Italia a declarat apele sale teritoriale, pana la o distanta de 12 mile de la coasta, ca periculoase, ceea ce înseamnă ca a aşezat sau ca aşază mine. Vasele străine nu mai pot intra în porturile italieneşti decât cu autorizaţia autorităţilor militare.

Cu inundaţiile e prăpăd mare.

Puricelli soseşte astă-seară cu Simplonul. Tătărescu are obiceiul sa sara dincolo de cal: a trimis pe Soneriu cu vagonul sau ministerial să-l primească la granita. Foarte exagerat şi inutil. Eu nu ma voi duce nici măcar la gara să-l primesc. Pentru duminica seara, Tătărescu a pregătit o masa în cinstea italianului, la care m-a poftit şi pe mine „ca sa vorbim în cerc restrâns”. N-am avut încotro, am primit şi am renunţat sa merg la Breasta, cum plănuisem, să-mi vad dezastrele inundaţiilor cu ochii.

Cu inundaţiile e prăpăd mare. De zeci şi zeci de ani nu s-a văzut aşa ceva. Pe Valea Jiului, 10.000 de hectare de semănaturi sunt sub apa. La Breasta mi-a luat podul din parc peste Brestuica. A doua oara în 50 de ani. O paguba mare şi tăierea proprietăţii în doua. şi ploua, ploua. Aceleaşi dezastre ca în Dolj sunt înregistrate în Gorj, în Mehedinţi, în Râmnicul Sărat, în Tecuci, în Tutova etc. An de pacoste pe tot pământul!

Cancicov a făcut o larga expunere asupra planului sau de lucru la Ministerul Economiei Naţionale. A spus lucruri bune şi a fost sincer. Sa speram ca va fi lăsat sa facă ceva: pana acum, Ministerul Economiei Naţionale a avut 58 de titulari în 32 de ani!

Cancicov a vorbit în termeni foarte călduroşi de Consiliul Superior Economic şi de persoana mea. Ii voi mulţumi astăzi la inaugurarea lunii Bucureştiului.

Pe când scumpa Franţa piere sub bombardamentele barbarilor, găsesc printre hârtiile mele următoarea însemnare din 1934: Les meilleurs restaurants de France: (Cele mai bune restaurante din Franţa) Macon, Hotel de l'Europe (Burtin) Boivy (chateau) 4 kilometres de Roanne (ancien antiguaire a Nancy) decouvert par de Dion Vienne (Isere), hôtel des Pyramides (Excellent) Le seul bon cris de Suisse: La Glacier Sion (e l'hôtel des Bergues e – Geneve, reserve de la Rochefoucault)

8 iunie.

Sâmbătă, 8 iunie. Ştirile de pe frontul francez sunt succinte, de o parte şi de alta. Se pare ca germanii fac uşor progrese, dar ca francezii rezista. Weygand a adoptat un nou dispozitiv de lupta: lasa sa treacă tancurile pe care le distruge apoi în spatele frontului si, după trecerea carelor de asalt, astupa gaura cu infanterie pe care o opune infanteriei inamice.

Francezii rezista. toată chestia e cat vor putea rezista? De la englezi nu mai au decât ajutorul aviaţiei, iar o buna parte din armata lor e înşirata la granitele Elveţiei şi Italiei. După ştirile din Berlin s-ar părea ca obiectivele nemţilor sunt mai mult Rouen şi Havre decât Paris – pentru moment cel putin.

Italienii n-au intrat inca în război, dar continua cu ameninţările, cu pregătirile şi cu toată muzica lor obişnuită de o luna. Ordine au fost date tuturor vaselor italiene de comerţ sa nu mai circule şi sa se refugieze în porturi neutre.

Guvernul şi populaţia din Canada au adus telegrafic la cunoştinţă generalului Cort ca sunt cu toate puterile lor alături de armata britanica.

Ducele de Windsor, care era ofiţer de legătură (!) cu armata franceza, şi-a dat demisia din postul (!) sau.

Profeţii adevărate.

Gaxatte a republicat articolul lui Weygand din Revue des Deux Mondes, apărut în 1937, prin care generalisimul de astăzi prezice tot ce s-a întâmplat: locul pe unde nemţii vor invada în Franţa, tancurile, colaborarea aviaţiei, superioara, inutilitatea liniei Maginot etc.

Omul care a prevăzut aşa de bine a fost insa lăsat la o parte: era clerical şi nu era republican. Se zice ca, pentru indiscreţia sa, Gaxatte ar fi fost arestat. Arestat pentru ca a publicat un articol al generalisimului, iată unde au ajuns în Franţa! Şi-au pierdut bieţii oameni capul!

Tot din Franţa vine ştirea ca Rauschning, autorul volumului „Hitler m-a dit” a fost arestat ca spion german! Se pare ca zisul volum, în care Führerul era prezentat ca un nebun şi ca un prost, fusese scris cu complicitatea Guvernului german şi publicat pentru ca autorul lui sa câştige încrederea francezilor şi să-i poată spiona mai bine!

În Statele Unite s-a hotărât sa se vina în ajutorul aliaţilor prin cesiune de arme americane, de arme ale armatei americane zise învechite. Se vor da astfel 600.000 de mitraliere, puşti, tunuri. Se zice ca se vor trimite chiar aeroplane şi vase de război, daca va fi nevoie. Roosevelt a adus pe compatrioţii sai la lozinca: sa dam aliaţilor de toate, numai un corp expediţionar nu! Nici n-ar putea, caci pana să-l pregătească se va fi şi sfârşit războiul.

Mittelhauser a fost numit comandantul armatelor din Siria în locul lui Weygand.

Regele Suediei a mai semnat o proclamaţie de neutralitate absoluta. Dar mai adăugă în proclamaţia sa ca o adevărată neutralitate nu se va putea garanta nimănui decât după încheierea păcii. Cum se pare, Gustav V nu are în venele sale numai sânge de-al lui Bernadotte, ci şi de-al lui La Palisse.

Payrouton, care trebuia sa vina la noi ca ambasador, şi-a luat postul de la Tunis în primire şi a adresat tunisienilor un apel călduros şi patriotic, cerându-le sa îşi strângă rândurile în jurul Franţei.

Cu prilejul aniversarii de azi, de zece ani de domnie, Hitler a adresat regelui nostru o calda telegrama de felicitare.

Franco a decorat pe Ribbentrop cu colanul Ordinului Eliberării şi al Săgeţilor (ce-o fi aia?) şi pe Muti, secretarul general al Partidului Fascist din Italia cu Marele Cordon al aceluiaşi ordin.

Ieri s-a inuagurat „Luna Bucureştilor” în prezenta regelui. Atmosfera deprimanta.

Ca la noi la nimenea.

În alte tari se creează grade în armata şi se fac înaintări după război, daca e cazul sa se recompenseze merite incontestate. La noi, recompensele se dau dinainte, şi cui se dau! S-a creat pe ziua de azi gradul de general de armata (!) şi s-a dat lui. Ilasievici! O singura consolaţie: daca a fost numit Ilasievici generalisim cu siguranţă nu vom avea război.

Armata n-avem, dar vom avea de acum înainte generali de brigada, de divizie, de corp de armata şi de armata!

Generalii Florescu şi Motas ieşind la pensie (erau consideraţi ca cei mai buni generali ai noştri, de ce nu i-a ţinut peste limita de vârstă?), Ilasievici a fost numit în locul lui Motas, comandantul grupului de armate din Răsărit, iar generalul Cornitoiu în locul lui Florescu la Vest. In locul lui Ilasievici, care comanda una din armatele lui Motas, a fost numit generalul Ciuperca. Tătărescu pretinde ca, daca cumva, Doamne fereste, am ajunge la război, toţi aceştia vor fi înlocuiţi prin tineri, azi generali de brigada sau colonei excelenţi, dar cărora nu li s-a dat inca comanda, ca sa nu tulbure ierarhia în timp de pace (!).

Ei lucrează insa efectiv la organizarea viitoarelor lor comandamente, fiind numiţi şefi de stat major pe lângă actualii comandanţi.

Azi, adică la noapte, se mai mobilizează opt divizii, ca sa răspundem mobilizării aproape complete a Ungariei şi concentrărilor recente de trupe de la granita noastră de Nord-Est.

S-a promulgat azi-dimineaţă noul Cod al funcţionarilor publici, cu armonizarea salariilor. N-am avut vreme da-l citesc, dar dintr-o aruncătură de ochi am putut constata ca avem 408.000 de funcţionari (!) ca prin noua lege tipurile de salarii se reduc de la 773 la 52 şi ca, în administraţie, lefurile cele mai mici, de 2.900 lei, se ridica la 4.000.

Mussolini joaca teatru – Anul 1940, văzut de un mare om politic

15 Iulie 2006 | de.

Constantin Argetoianu.

Aliaţi „nebeligeranţi”