7 MAI.

Plecat duminica la ora 4:00 din Veneţia, am sosit ieri-seară la ora 10:00 în Bucureşti. De la gara m-au întâmpinat capete consternate. Bucureştiul şi Romania întreagă sunt, din nou, în stare de panica – şi panica e provocata de asta data de Italia! De Italia care va ataca sau Grecia, sau Iugoslavia, sau Franţa, nu se ştie, dar de atacat va ataca sigur! şi când ma gândesc ca în Italia, oamenii se temeau de noi sa nu atacam noi Ungaria şi Germania (!) ca sa facem pe placul aliaţilor! Am liniştit lumea cat am putut şi am reuşit. Din nenorocire, cercul contactelor mele este restrâns. Am fost înspăimântat de starea campului de la granita noastră şi pana la Bucureşti. Înainte de granita, intre Chichinda Mare şi Jimbolia, la dreapta şi la stânga liniei ferate, lacurile sunt acoperite de apa – parca trecea trenul prin lagunele Veneţiei.

Nemţii şi valahii.

În Banatul nostru, apa mai putina, dar graul jerpelit. Semănaturile de primăvară, în parte nefăcute, iar ce s-a semănat n-a ieşit inca, din cauza frigului. Întristător insa e starea graului: recolta va fi sub – submediocru. In Oltenia, graul se prezintă ceva mai bine, iare de la Olt încoace spre Bucureşti începe din nou jalea. Mi-e frica ca nu numai nu vom avea ce da nemţilor, dar nici ce sa mâncăm noi, valahii.