CAPITOLUL V

§1. Hippodamus din Milet3, fiul lui Euryfon, acela care, inventând împărţirea oraşelor în străzi, a aplicat această împărţire nouă Pireului şi care arăta de altminteri în întreg modul său de viaţă o vanitate nemăsurată, plăcându-l să sfideze opinia publică cu luxul cailor săi şi eleganţa gătelii sale, purtând pe deasupra, vara ca şi iarna, haine deopotrivă de simple şi deopotrivă de

1. Epidamn, apoi Dyrrachium, astăzi Durazzo, la marea Adriatică. Colonie * Corcyrei şi a Corintului, fundată în a XXXVIII-a olimpiadă. Vezi şi cartea VIII cap. I. §6 şi cartea III, cap. XI, §1.

2. Diofante – arhonte al Atenei în 394 a. Chr.

3. Vezi şi cartea IV, cap. X, §4. Vezi Geografia lui Strabon. Cartea XIV. Pag’ 622. Vezi Xenofon, Hellenicele, cartea II, cap. IV.

E avea pretenţia că nu ignoră nimic din toată natura, calde, om ^ totodată primul care, fără să fi mânuit vreodată

Hippod’ iu aventurat să publice ceva despre cea mai afacerile pumii-c.

— Formă de guvernare.

§2 Republica sa se compunea din zece mii de cetăţeni.

— Rtâti în trei clase: meseriaşii, agricultorii şi apărătorii cetăţii, 1CSstiaînarmaţi. El împărţea pământul în trei părţi: una consacrată lui alta publică şi a treia, posesiune individuală. Aceea care „rebuia să procure suma cheltuielilor legale ale cultului zeilor era porţiunea consacrată; aceea care trebuia să hrănească pe războinici, porţiunea publică; aceea care era a plugarilor, porţiunea individuală. Era de părere că şi legile nu pot fi decât de trei feluri, pentru că acţiunile judecătoreşti, după el, nu pot izvorî decât din trei obiecte: injurii, daune şi omucideri.

§3. Instituia un tribunal suprem şi unic, la care vor apela toate procesele ce vor părea rău judecate. Acest tribunal se compunea din bătrâni, pe care i-ar ridica acolo alegerea. Cât despre forma judecăţii, Hippodamus respingea votul cu bile. Fiecare judecător trebuia să poarte o tăbliţă pe care să scrie, dacă condamnă pur şi simplu, s-o lase goală, dacă achita în acelaşi mod şi pe care să scrie motivele sale, dacă condamna sau achita numai în parte. Sistemul de acum îi părea vicios, întrucât el sileşte adesea pe judecători să comită un sperjur, dacă votează în mod absolut într-un sens sau altul.

§4. El mai garanta prin lege recompensele datorate descoperirilor politice de utilitate obştească şi asigura educaţia copiilor lăsaţi de către războinicii morţi în lupte, punând-o în sarcina statului. Această din urmă instituţie îi aparţine în mod exclusiv, ar astăzi Atena şi alte state se bucură de o instituţie asemănătoaToţi magistraţii trebuiau să fie aleşi de către popor, iar poporul, Pentru Hippodamus, se compune din cele trei clase ale statului.

A numiţi> magistraţii sunt însărcinaţi cu supravegherea • weselor obşteşti, a afacerilor străine şi cu tutela orfanilor.

Am acestea sunt dispoziţiile mai însemnate din Constituţia ippd

Ciut – N «* «ct

§5. Mai întâi, se poate găsi o oarecare dificultate * clasificare de cetăţeni în care plugari, meseriaşi şi războirii ‘ 1 parte egală la guvernare: cei dintâi fără arme, secunzii fără şi fără pământ, adică aproape sclavi ai celor din urmă, care înarmaţi. Ce este mai mult, este cu neputinţă ca toţi să poată I parte la funcţiile publice. În mod necesar, trebuie aleşi din cja militarilor şi generalii şi paznicii cetăţii şi, se poate zice tot1 funcţionarii mai însemnaţi. Dar dacă meseriaşii şi agricultorii sui înlăturaţi de la guvernul cetăţii, cum vor putea să aibă vreun interes pentru conservarea ei?

§6. Dacă se obiectează că clasa militarilor va fi mai puternică decât celelalte două, să observăm mai întâi că lucrul nu e uşor; căci ei nu vor fi numeroşi. Dar dacă sunt cei mai puternici la ce să se mai dea drepturi politice şi restului cetăţenilor şi a-l face astfel să decidă de numirea magistraţilor? Ce mai fac, pe lângă aceasta, agricultorii în republica lui Hippodamus? Meseriaşii sunt absolut trebuincioşi şi aici, ca pretutindeni; şi ei pot trăi aici, ca şi în celelalte state, din meseria lor. Dar în ce priveşte pe plugari, în cazul când ar fi însărcinaţi să îngrijeacă de întreţinerea militarilor, s-ar putea, cu drept cuvânt, să se facă din ei membri ai, statului; aici, din contra, ei sunt stăpâni ai unor pământuri care le aparţin lor ca proprietate (individuală), iar ei nu le vor cultiva decât în folosul lor.

§7. Dacă militarii cultivă personal pământurile publice atribuite lor pentru întreţinerea lor, atunci clasa militarilor nu va fi deosebită de cea a plugarilor şi, cu toate acestea, legiuitorul pretinde că le distinge. Dacă mai sunt şi alţi cetăţeni decât militarii şi muncitorii (de pământ) care au în stăpânire proprie avere imobilă, aceşti-cetăţeni vor forma în stat o a patra clasă, fără drepturi politice şi străină de Constituţie. Dacă se lasă în seama aceloraşi cetăţeni cultura proprietăţilor publice şi aceea a proprietăţilor particulare, nu se va mai şti precis ce trebuie sa cultive fiecare pentru nevoile a două familii; şi în acest caz, pentru ce să nu se dea de la început plugarilor unul şi acelaşi lot de pământ, atâta cât să Ie ajungă pentru hrana lor şi pentru aceea pe care o pregătesc militarilor?

Toate puncte sunt foarte încurcate în Constituţia lui

^’^°, eea sa relativă la judecăţi nu este nici ea mai bună,

— „ngăduind judecătorilor să dividă sentinţa lor mai curând

Apa într-un mod absolut, ea îi reduce la rolul de simpli j Sistemul acesta se poate admite, chiar când judecătorii meroşi numai în sentinţele arbitrale, discutate în comun

— Ţre aceia care le dau; însă nu este admisibil pentru tribunale cei mai mulţi legiuitori au avut mare grijă să interzică orice comunicaţie între judecători.

§9 Care nu va fi dealtminteri confuzia când, într-o afacere de interes, judecătorul va acorda o sumă care nu va fi câtuşi de puţin deopotrivă cu aceea pe care o cere reclamantul? Reclamantul cere douăzeci de mine, un judecător acordă zece, altul mai mult, altul mai puţin; acesta cinci, celălalt patru; iar aceste divergenţe se vor ivi fără îndoială; în fine, unii acordă suma întreagă, ceilalţi o refuză. Cum să se împace toate voturile acestea? Cel puţin cu achitarea ori condamnarea absolută, judecătorul nu se expune nici unui risc de a fi sperjur, pentru că acţiunea a fost intentată dintotdeauna într-un mod absolut; iar achitarea nu vrea să spună că nu se datorează nimic reclamantului, ci numai că nu i se datorează douăzeci de mine; ar fi sperjur numai când ar vota cele douăzeci de mine, deşi nu crede în conştiinţă că pârâtul le datorează într-adevăr.

§10. Cât despre recompensele asigurate acelora care fac vreo descoperire utilă societăţii, este o lege care poate deveni primejdioasă

Şi numai cu o aparenţă seducătoare. Aceasta va fi izvorul multor intrigi, poate chiar al unor revoluţii. Hippodamus atinge aici o chestiune cu totul alta, un subiect cu totul diferit: este oare în folosul on în paguba statelor să schimbe instituţiile lor vechi, chiar când pot

1 le înl°cuiască cu altele mai bune? Dacă decidem că ele au eresul să nu le schimbe, tot nu s-ar putea admite proiectul lui

• PPodamus fără o cercetare matură; căci un cetăţean ar putea

„opune anularea Constituţiei şi a legilor ca pe o binefacere publică.

Treb – Pentru că am indicat această chestiune, credem că sa intrăm în câteva explicaţii mai complete; căci ea este, o repet, foarte controversabilă şi s-ar putea tot aşa de bine să se dea preferinţă sistemului inovator. Inovaţia a folosit tuturor ştij] medicinei, care a scuturat practicile sale vechi, gimnasticii’ i 1 general tuturor artelor în care se exercită facultăţile omeneşt’- cum şi politica trebuie să ia rând printre ştiinţe, este clar’ acelaşi principiu se potriveşte şi pentru ea.

§12. S-ar putea adăuga că faptele însele dau mărturie desn această aserţiune. Legile strămoşilor noştri erau de o barbarie ‘ simplitate izbitoare; grecii multă vreme nu umblau decât înarmaţi1 şi-şi vindeau femeile. Puţinele legi antice ţ_are ne-au rămas sunt de o naivitate de necrezut. La Cume2, spre exemplu, legea relativă la omor declară vinovat pe acuzat în cazul în care acuzatorul ar aduce un oarecare număr de martori, care puteau fâ luaţi chiar dintre rudele victimei. Oamenii caută, în general, nu ceea ce este antic, ci ceea ce este bun. Cei dintâi strămoşi ai noştri, fie că au ieşit din sânul pământului, fie că au supravieţuit vreunei catastrofe3, se asemănau probabil cu vulgul şi ignoranţii din zilele noastre; aceasta, cel puţin, este ideea pe care ne-o dă tradiţia despre uriaşi, fiii pământului şi ar fi o absurditate vădită să te iei după părerea acelor oameni. Pe deasupra, raţiunea ne spune că legile scrise nu trebuie păstrate neschimbate. Politica, ca şi celelalte ştiinţe, nu poate nici ea preciza toate amănuntele. Legea trebuie să dispună absolut într-un mod general, pe când actele omeneşti reprezintă toate cazuri particulare. Urmarea necesară a lucrului acestuia este că, la anumite epoci, trebuie să se schimbe anumite legi.

§13. Însă privind lucrurile dintr-un alt punct de vedere, nu s-ar putea cere destulă circumspecţie. Dacă îmbunătăţirea dorită este neînsemnată, este clar că, spre a evita deprinderea nenorocită a schimbării prea lesnicioase a legilor, trebuie să tolerăm câteva incongruenţe ale legiuirii şi guvernământului. Folosul inovaţiilor ar fi mai mic decât primejdia deprinderii nesupunerii.

1. Tucidide, cartea I, cap. V, a descris aceste moravuri antice ale grecilor.

2. Cume sau Cyme, oraş al Eolidei, în Asia Mică. Vezi şi cartea VIII. Cap.

Nană

3. Aristotel presupune, împreună cu toată antichitatea, că specia ui supravieţuit prefacerilor pe care le-a suferit Pământul. Vezi şi Platou. Legi cartea III, pag. 677 este şi Meteorologia lui Aristotel, cartea I, cap. XIV.

814 S-ar putea chiar respinge ca inexactă comparaţia politicii 1 lalte ştiinţehnoyaţia în legi este cu totul altceva decât în pentru a se face ascultată, n-are altă putere decât a obi-‘1 ‘ iar obiceiul nu se formează decât cu timpul şi după ani; aşa a schimba în mod uşuratic legile în fiinţă pentru altele noi îno «lăhi tot pe atât forţa legii. Şi chiar admiţând folosul ‘ ovaţiei, ne putem întreba dacă în orice stat iniţiativa legilor trebuie lăsată tuturor cetăţenilor, fără deosebire, ori păstrată numai câtorva; căci există în această privinţă sisteme foarte deosebite.

Însă să limităm aici aceste consideraţii, care vor mai găsi un loc şi aiurea.