CAPITOLUL VII

§1. Constituţia cretană are multe asemănări cu Constituţia         Spartei. Este la înălţimea acesteia în câteva puncte neînsem dar în întregul ei, este cu mult mai puţin înaintată. Motiv l ‘ simplu: se zice şi faptul este foarte probabil, că Lacedemon împrumutat de la Creta1 aproape toate legile sale; şi se ştie c> lucrurile vechi sunt de obicei mai puţin desăvârşite decât acele care le-au urmat. Când Lycurg, după tutela lui Charillos, se apuca de călătorii, se opri, zice-se, mult timp în Creta, unde a găsit un popor de aceeaşi rasă cu al său. Lictienii erau o colonie a Lacedemonei; sosiţi în Creta, ei adoptaseră instituţiile primilor locuitori şi toţi şerbii2 insuiei sunt supuşi şi astăzi regimului legilor lui Minos, care trece drept întâiul lor legiuitor.

§2. Prin poziţia sa naturală, Creta pare chemată să domine toate popoarele grece, aşezate în cea mai mare parte pe ţărmurile mărilor, unde se întinde această insulă mare. De o parte, ea aproape atinge Peloponesul; de cealaltă, Asia, în dreptul Triopei3 şi insula Rodos. Minos astfel a avut stăpânirea mării şi a insulelor înconjurătoare, pe care le-a cucerit ori le-a colonizat; în sfârşit, el şi-a purtat armele până în Sicilia, unde muri aproape de Camicos.

§3. Iată câteva asemănări ale Constituţiei cretanilor cu aceea a lacedemonienilor. Aceştia îşi cultivă pământurile prin hiloţi, aceia prin şerbii perieci; prânzurile comune există la amândouă popoarele şi trebuie să se adauge că, odinioară, ele se numeau m Sparta nu phiditii, ci andrii, ca în Creta, probă evidentă că de acolo au şi venit. Cât despre guvernământ, magistraţii numit’ cosmi de către cretani se bucură de o autoritate asemenea c aceea a eforilor, cu această singură diferenţă că eforii sunt î număr de cinci, iar cosmii în număr de zece. Geronţii, care

1. Polibiu (cartea VI, pag. 677) este de altă părere; el nu găseşte asemănare între guvernământul Cretei şi al Spartei.

2. Vezi mai sus, cap. VI, §3.

3. Triope, oraş din Caria, în Asia Mică.

„n Creta, sunt întocmai ca geronţii Spartei. La „• i avuseseră şi ei regalitate, pe care însă o început’_ere. Ţârziu; iar comandamentul armatei este dat în mâna răsturnară_m ^ ^ cetăţenii> ^ra excepţie, au vot în adunarea cărei suveranitate constă numai în a sancţiona decretele publică, a ca ^ cosmilor; ară sa se întindă la nimic altceva.

^Organizarea prânzurilor comune e mai desăvârşită în ta decât în Lacedemona. În Sparta, fiecare trebuie să aducă

Aparte fixată de lege, sub pedeapsă de a fi lipsit de drepturile e politice, după cum am spus1. În Creta, instituţia aceasta se apropie mult mai mult de comunism. Din roadele care se recoltează şi din turmele ce se cresc, fie că sunt ale statului, fie că provin din dijmele plătite de şerbi, se fac două părţi: una pentru cultul zeilor şi pentru cheltuielile de stat, cealaltă pentru prânzurile comune, la care sunt astfel hrăniţi, pe cheltuiala statului, oameni, femei şi copii.

§5. Părerile legiuitorului sunt foarte bune cu privire la foloasele cumpătării, la izolarea femeilor, de a căror fecunditate el se teme; însă el a statornicit legătura oamenilor între ei2, întocmire a cărei însemnătate bună sau rea o vom cerceta mai târziu. Mă mărginesc aici a spune că organizarea prânzurilor comune este evident mai bună în Creta decât în Lacedemona.

§6. Însă instituţia cosmilor este încă inferioară, dacă este posibil, aceleia a eforilor; ea are toate viciile acesteia, pentru că: osmu sunt oameni cu merite foarte vulgare. Însă ea nu are în Creta foloasele pe care Sparta a ştiut să le tragă din ea. În Lace-emona, prerogativa pe care o dă poporului această magistratură supremă, numită prin vot universal, îl face să ţină la Constituţie; e*a, din contră, cosmii sunt numiţi din câteva familii pri-J egiate, nicidecum din sânul mulţimii cetăţenilor; şi încă trebuie sa i fost cosm ca să ai dreptul să intri în Senat. Această din urmă uţie are aceleaşi defecte ca şi în Lacedemona; lipsa de funcţiilor pe viaţă constituie şi acolo de asemenea o i; şi aici se regăseşte neajunsul de a lăsa deciziile egile, cartea I, pag. 636.

^^^B

Judiciare la arbitrariul senatorilor, fără a le reglementa

I-: Calmul poporului, exclus de la această magistrat – ‘ probează meritul Constituţiei. Cosmii n-au, cum au eforii” „ de a se lăsa mituiţi. Nimeni nu vine să-l cumpere în insula l0 ^ §7. Pentru a lecui defectele Constituţiei lor, cretan” născocit un mijloc1 care contrazice toate principiile de guv? Şi care nu este decât violent într-un mod absurd: cosmii adesea răsturnaţi de către propriii lor colegi sau de către sim r cetăţeni, răzvrătiţi contra lor. Cosmii au, de altminteri, facultate să abdice când vor. Însă în această privinţă, trebuie să se refer mai curând la lege decât la capriciul individual, care nu e deloc o normă temeinică. Dar ceea ce este mai funest pentru stat este suspendarea absolută a acestei magistraturi când cetăţeni puternici, uniţi între ei, îi răstoarnă pe cosmi pentru a se sustrage judecăţii ce îi ameninţă. Din cauza tuturor acestor tulburări, Creta n-are, la drept vorbind, un guvernământ, ci numai o umbră de guvern; aici nu domneşte decât violenţa; răzvrătiţii cheamă necurmat poporul şi pe amicii lor la arme; îşi aleg un şef şi. Provoacă războiul civil, spre a da naştere la revoluţii.

§8. Prin ce se deosebeşte asemenea neorânduială de nimicirea provizorie a Constituţiei şi de dizolvarea absolută a oricărei legături politice? Un stat tulburat în modul acesta este o pradă uşoară a oricui vrea sau poate să-l atace. O repet, numai situaţia ei (insulară) a scăpat până acum Creta2. Depărtarea ajinul loc de legi de exilare a străinilor; tot din această cauză, periecii rămân credincioşi cretanilor, pe câtă vreme hiloţii se răscoală aşa de des. Cretanii n-au întins puterea lor în afară, iar războiul stram purtat de curând la ei a făcut să se vadă îndată toată slăbiciunea instituţiilor lor. Nu voi vorbi mai mult despre această Constituţie’

1. Montesquieu, în L ‘Esprit des Lois, nu se arată aşa de defavorabil ca Ans o ^ fg\u259? De acest obicei anarhic al cretanilor (cartea VIII, cap. IX). El aminteşte totuŞ 6c răul pe care l-a făcut Poloniei acest drept de insurecţie.

2. Această descriere a Constituţiei cretane este cea mai completă din cate lăsat antichitatea. Şi Polibiu şi Strabon, în descrierea lor, l-au avut ca izvor nu pe Aristotel.