CAPITOLUL VII

§1. Ca urmare a acestor prime observaţii, vom examina acum modul în care republica propriu-zisă se formează alături de oligarhie şi democraţie şi cum trebuie constituită. Această cercetare va mai avea folosul să arate desluşit hotarele oligarhiei şi ale democraţiei; căci numai luând câteva principii de la una şi cealaltă din aceste două Constituţii aşa de opuse, vom forma republica, după cum se reconstituie din nou un răboj’, reunindu-l părţile separate.

§2. Aici sunt trei moduri posibile de combinare şi de amestec. Mai întâi se poate reuni legiuirea oligarhiei şi a democraţiei despre o materie oarecare, spre exemplu cu privire la puterea judiciară. Astfel, în oligarhie, bogatul este pus la amendă dacă nu se duce la tribunal, pe când săracul nu e plătit dacă ia parte la şedinţă; în democraţii, din contră, se plăteşte săracilor, fără amendă pentru bogaţi. Amenda bogaţilor şi indemnizaţia săracilor, reunirea acestor două instituţii este un termen comun şi mijlociu al acestor instituţii diverse; iar instituţia cea nouă este republicană, căci ea este numai amestecul celorlalte două. Iată în ce priveşte primul mod de combinare.

§3. Al treilea constă într-o cale de mijloc între dispoziţiile hotărâte de către oligarhie şi democraţie. Aici, spre exemplu, dreptul de intrare la adunarea politică se dobândeşte fără nici o condiţie de cens sau cel puţin printr-un cens modest, dincolo printr-un cens extrem de ridicat; termenul mediu este de a nu adopta nici unul din procentele fixate de o parte şi de alta; trebuie să se ia media celor două. În al treilea rând, se pot face împrumuturi şi la legea oligarhică şi la legea democratică. Astfel, tragerea la sorţi pentru alegerea magistraţilor este o instituţie lContextul desluşeşte îndeajuns sensul acestui cuvânt; este un obiect compus din două părţi care pot fi lesne separate spre a fi apoi reunite. Era adesea o piesă Os monedă ori de metal, o bucată de lemn (răboj) etc. Două persoane care se iubeau îşi împărţeau simbolul, ca un gaj de credinţă şi de amintire.

Democratică. Principiul alegerii, din contră, este oligarhic, precum condiţia de a riu cere cens pentru magistratură aparţine democraţiei, iar principiul de a cere cens aparţine oligarhiei. Aristocraţia şj republica îşi vor scoate sistemul lor, care va primi aceste două dispoziţii şi dintr-una şi din cealaltă; de la oligarhie ele vor lua alegerea, de la democraţie, lipsa de cens. Iată cum se pot combina oligarhia şi democraţia.

§4. Dar pentru ca rezultatul ieşit din aceste combinări să fie un amestec desăvârşit de oligarhie şi democraţie, trebuie ca statul care este un produs al lor să se poată numi indiferent oligarhic sau democratic; căci numai aceasta înseamnă un amestec desăvârşit. Or, întotdeauna termenul mediu este cel care prezintă această calitate, pentru că numai în el se regăsesc cele două extreme.

§5. Se poate cita ca exemplu Constituţia lacedemoniană. De o parte, mulţi oameni afirmă că aceasta este o democraţie, pentru că într-adevăr se descoperă în ea mai multe elemente democratice; spre exemplu, educaţia comună a copiilor, care este exact aceeaşi pentru copiii bogaţilor şi ai săracilor, copiii bogaţilor fiind crescuţi întocmai precum ar putea fi crescuţi aceia ai săracilor; egalitatea continuă chiar în vârsta următoare, când sunt maturi, fără vreo deosebire de la bogat la sărac; apoi egalitatea desăvârşită a prânzurilor comune tuturor; identitatea veşmântului care obligă pe bogat să se îmbrace la fel cu săracul; în fine, intervenţia poporului în cele două mari magistraturi, dintre care pe una, senatul, o alege, iar pe calaltă, eforia, o posedă. Pe de altă parte se susţine că Constituţia Spartei este o oligarhie, pentru că de fapt ea cuprinde multe elemente oligarhice. Astfel, toate funcţiile sunt elective acolo; nici una nu este constituită prin sorţi; câţiva magistraţi în număr mic pronunţă acolo exilul ori moartea în mod suveran, rară a mai număra şi alte instituţii nu mai puţin oligarhice.

§6. O republică în care se combină perfect oligarhia şi democraţia trebuie să apară totodată şi ca una şi ca alta, fără a fi precis nici una dintre ele. Ea trebuie să se poată menţine prin principiile sale proprii, iar nu prin ajutoare ce i-ar fi străine, iar când zic că ea trebuie să trăiască prin sine însăşi nu înţeleg să se spingă de la sânul său cei mai mulţi din aceia care vor să ia arte la putere, avantaj pe care un guvenământ rău poate să şi-1

Hea tot aşa de bine ca şi unul bun, ci înţeleg aceasta prin ajjZarea înţelegerii unanime a membrilor cetăţii, care toţi doresc să păstreze guvernământul.

§7. Nu voi împinge mai departe constatările acestea despre mijloacele de a constitui republica şi toate celelalte forme politice numite aristocraţii.