CAPITOLUL VIII

§1. Ar rămâne să vorbim despre tiranie, nu fiindcă ar fi multe de spus despre ea, ci numai pentru a completa cercetarea noastră, adăugând-o şi pe ea, fiindcă am admis-o1 printre formele posibile de guvernământ. Am tratat mai înainte2 despre regalitate, stăruind mai cu seamă asupra regalităţii propriu-zise, adică regalitatea absolută şi i-am arătat foloasele, primejdiile, natura, originea şi diferitele întrebuinţări.

§2. În cursul acestor consideraţii asupra regalităţii am arătat două forme de tiranie, pentru că aceste forme se apropie destul de mult de regalitate şi pentru că, ca şi pe ea, tot legea le-a creat. Am spus că anumite neamuri barbare îşi aleg şefi absoluţi şi că în timpurile cele mai îndepărtate, grecii şi-au ales monarhi de felul acesta, numiţi aesymneţi. Aceste puteri aveau de altfel între ele anumite diferenţe: erau regale, în sensul că legea şi voinţa supuşilor le dădeau naştere, dar tiranice, întrucât exerciţiul lor era despotic şi cu totul arbitrar.

§3. Rămâne un al treilea fel de tiranie, care pare a merita mai ales acest nume şi corespunde regalităţii absolute. Această tiranie nu este decât monarhia absolută, care fără nici o răspundere şi numai în interesul şefului guvernează pe supuşi, care preţuiesc (adesea) tot cât el şi chiar mai mult, fără a ţine seamă de interesele lor particulare. Astfel, acesta este un guvernământ samavolnic; căci nici o inimă liberă n-ar putea răbda

1 Vezi cartea III, cap. V,§4.

2. Vezi cartea III, cap. IX şi X,§1.

În linişte o asemenea dominaţie. Credem că am vorbit îndeajuns despre tiranie, despre numărul formelor sale şi despre cauzele care o generează.