CAPITOLUL 11

§1. Din cele patru forme de democraţie pe care le-am recunoscut, cea mai bună este aceea pe care am pus-o cea dintâi în consideraţiunile pe care le-am expus; ea este şi cea mai veche dintre toate; înţeleg cea dintâi după împărţirea pe care am arătat-o1 în clasele poporului. Clasa cea mai potrivită cu sistemul democratic este aceea a agricultorilor; astfel, democraţia2 se constituie fără greutate acolo unde majoritatea trăieşte din agricultură şi din creşterea turmelor. Deoarece nu este prea bogată, ea munceşte fără încetare şi nu se poate aduna decât foarte rar; şi deoarece nu posedă necesarul, ea se străduieşte în treburile care o nutresc şi nu doreşte alte bunuri decât acelea. A munci preţuieşte mai mult decât a guverna şi a comanda, acolo unde exerciţiul puterii nu aduce foloase mari; căci oamenii vor de obicei mai degrabă bani decât onoruri.

§2. Ceea ce o dovedeşte este faptul că odinioară chiar străbunii noştri râbdau tiraniile care îi apăsau şi că astăzi se rabdă, iară murmur, oligarhiile în fiinţă, cu condiţia ca lumea să-şi poată vedea în libertate de treburile sale, fără să se teamă de jefuiri. Atunci se face repede avere ori, cel puţin, se scapă de mizerie. Adesea se vede chiar cum simplul drept de a alege magistraţii şi de a le cere socoteală, este de ajuns ambiţiei acelora care pot să aibă aşa ceva, fiindcă în multe democraţii, chiar fără a lua parte la alegerea şefilor şi lăsând acest drept în mâna câtorva alegători luaţi pe rînd din masa întreagă a cetăţenilor cum este cazul cu

1. Vezi mai sus, cartea VI. Cap. V,§3 şi cap. X,§2.

2. Oare11

Mantineea, majoritatea se află mulţumită, fiindcă dispune în moj suveran de hotărâri. Acolo, trebuie să se recunoască, este tot un fel de democraţie; iar Mantineea era de fapt odinioară un stat democratic’.

§3. In această speţă de democraţie de care am vorbit mai sus2, este un principiu excelent şi foarte des aplicat de a pune în rândul drepturilor acordate tuturor cetăţenilor alegerea magistraţilor, verificarea conturilor şi intrarea în tribunale şi a supune funcţiile înalte la necesităţile alegerii şi ale censului, proporţio-nând censul cu chiar însemnătatea slujbelor sau, mai bine, ţinând seamă de această condiţie a censului pentru toate magistraturile, a nu alege decât pe cei care pot, mulţumită averii lor, să împlinească după cum se cuvine postul la care sunt chemaţi. Un guvernământ este totdeauna tare când este stabilit după aceste principii. In modul acesta, puterea trece totdeauna în mâinile cele mai cinstite şi poporul nu simte nici o invidie contra oamenilor vrednici de stimă pe care voinţa sa îi cheamă la afaceri. Combinaţia aceasta este îndestulătoare şi mulţumeşte chiar şi pe oamenii de seamă. Ei n-au de ce să se teamă de autoritatea unor oameni care le-ar fi inferiori şi ei înşişi vor guverna cinstit fiindcă sunt răspunzători de gestiunea lor în faţa cetăţenilor unei alte clase decât a lor.

§4. Este totdeauna bine pentru un om să fie ţinut în frâu şi să nu se poată lăsa în voia tuturor poftelor sale; căci neatârnarea nemărginită a voinţei noastre proprii nu ar putea fi stavilă împotriva viciilor, pe care fiecare din noi le poartă în sine. De aici reiese pentru state acest avantaj foarte mare, că puterea se exercită de nişte oameni luminaţi care nu săvârşesc greşeli grave şi că poporul nu este apăsat şi înjosit. Aceasta este, de netăgăduit, cea mai bună dintre democraţii. Şi de unde vine perfecţiunea ei? Chiar de la moravurile poporului pe care ea îl guvernează.

§5. Aproape toate vechile guvernăminte aveau legi excelen-

1. Mantineea. Se poate întrevedea în această organizare a republicii din Mantineea o formă aproape reprezentativă. Este poate singura urmă ce o oferă antichitatea. Mantineea a fost distrusă de Agesilau în 387 a. Chr. şi reconstruită mai târziu.

2. Vezi teorii analoage, ş 1.

Te spre a face poporul agricultor. Sau ele mărgineau, într-un mod absolut, posesiunea individuală1 a pământurilor la o măsură ce nu se putea depăşi, sau fixau locul proprietăţilor atât în jurul oraşelor, cât şi în părţile mai depărtate ale teritoriului. Câteodată chiar, pe lângă aceste prime precauţii, ele adăugau interdicţia de a vinde vreodată loturile primitive2. Se citează de asemenea şi legea aceasta foarte asemănătoare, atribuită lui Oxylus3 şi care oprea de a da cu împrumut pe ipoteci imobiliare.

§6. Dacă cineva ar vrea astăzi să îndrepte multe abuzuri, ar putea recurge la legea aphyteenilor4, care ar putea avea o foarte bună aplicare la materia care ne preocupă. Deşi populaţia statului lor este foarte numeroasă şi teritoriul său foarte puţin întins, totuşi, cetăţenii, fără excepţie, cultivă acolo câte un colţ de pământ. Au grijă să nu supună impozitului decât o parte a proprietăţilor, iar părţile teritoriale sunt totdeauna destul de mari pentru ca censul celor mai săraci să întreacă cota legală.

§7. După poporul agricultor, poporul cel mai potrivit pentru democraţie este poporul păstor, care trăieşte din turmele sale5. Genul acesta de viaţă se apropie mult de viaţa agricolă; popoarele de păstori sunt minunat pregătite pentru lucrările războiului, cu o fire robustă, capabile să îndure ostenelile taberei. Cât priveşte clasele deosebite de acestea şi din care se alcătuiesc aproape toate celelalte specii de democraţii, ele sunt mult inferioare acestor două dintâi; traiul lor este degradat, iar virtutea n-are nimic de-a face cu îndeletnicirile obişnuite ala meseriaşilor, ale negustorilor, ale muncitorilor cu plată. Cu toate acestea, este de observat că masa aceasta care se roteşte neîncetat prin pieţe şi pe străzi se reuneşte, se poate spune, fără greutate în adunare publică. Agricultorii, din contră, risipiţi pe ogoare, se întâlnesc rareori între ei şi nu simt nevoia aceasta de a se reuni.

1. Vezi mai jos, cartea VIII (5), cap. VI,§6.

2. Vezi mai sus, cartea II, cap. VI,§10.

3. Oxylus pare a fi domnit peste eleeni. Numai Pausanias vorbeşte de el {Călătoria în Elida, cap. Iii şi IV). Nu se ştie nimic despre legea lui Oxylus.

4. Heraclide din Pont, la finele micului său tratat despre state, lăuda justiţia şi cinstea lor. Aphytis este un oraş în peninsula Pallene a Macedoniei.

5. Vezi mai sus ce se spune despre agricultori,§1.

§8. Dar dacă teritoriul este astfel împărţit ca ogoarele să fie foarte îndepărtate de oraşe, se poate constitui lesne în asemenea condiţii o excelentă democraţie şi chiar o republică. Majoritatea cetăţenilor este atunci silită a emigra din oraş şi a se aşeza sa trăiască la ţară; s-ar decide atunci că mulţimea negustorilor nu se va putea reuni niciodată în adunare generală fără prezenţa masei agricole.

Acestea sunt principiile pe care trebuie a se întemeia întâia şi cea mai bună dintre democraţii. Se poate uşor deduce din ea organizarea tuturor celorlalte, ale căror specii degenerate se succed după diferitele clase ale poporului, până la clasa aceasta degradată, ce trebuie înlăturată totdeauna.

§9. Cât priveşte forma aceasta din urmă a demagogiei1, în care totalitatea cetăţenilor iau parte la guvernământ, nu orice stat este făcut s-o rabde; iar existenţa sa este foarte nesigură, fiindcă numai nişte moravuri şi legi bine orânduite pot s-o menţină. Am arătat mai sus2 cea mai mare parte a cauzelor care ruinează această formă politică şi celelalte state republicane. Pentru a întocmi acest gen de democraţie şi a trece poporului toată puterea, agitatorii încearcă să înscrie în listele cetăţeneşti cât de mulţi oameni pot; ei nu şovăie a cuprinde în numărul cetăţenilor nu numai pe cei ce sunt vrednici de acest titlu, dar şi pe toţi cetăţenii bastarzi şi pe toţi cei care nu sunt decât dintr-o singură parte, vreau să spun ori din partea tatălui, ori dinspre mamă. Toate aceste elemente sunt bune a forma guvernământul pe care oamenii aceia îl conduc.

§10. Acestea sunt mijloace cu totul la îndemâna demagogilor. Cu toate acestea, ei nu trebuie să le întrebuinţeze decât până în momentul când clasele de jos întrec în număr clasele de sus şi clasele mijlocii; să se ferească mult de a trece dincolo de acestea, căci depăşind limita aceasta îşi dau o mulţime nedisciplinată şi aduc la deznădejde clasele de sus, care rabdă aşa de greu dominaţia democraţiei. Revoluţia din Cirene3 n-a avut al (te

1. Aristoiel are aici în vedere democraţia ateniană?

2. Vezi mai sus aceeaşi idee, cartea VI, cap. IV,§4.

3. Vezi Herodot, Melpomena, cap. CLII şi urm.

Pricini. Câtă vreme răul este uşor, nu se bagă de seamă; dar se măreşte şi atunci izbeşte privirile tuturor.

§11. În interesul acestei democraţii se pot întrebuinţa mijloacele de care s-a servit Clistene1 la Atena jspre a întemeia puterea populară şi pe care le întrebuinţară de asemenea şi democraţii din Cirene. Mai trebuie create pe deasupra triburi noi, fratrii noi; trebuie a se înlocui sacrificiile particulare cu serbări religioase nu tocmai dese, dar publice; trebuie a strânge, pe cât posibil, relaţiile cetăţenilor între ei, având grijă de a rupe toate asociaţiile de mai înainte.

§12. Toate vicleşugurile tiranilor pot chiar găsi loc în această democraţie; spre exemplu, neascultarea permisă sclavilor, lucru poate folositor până la un anumit punct, destrăbălarea femeilor şi a copiilor. Se va mai îngădui fiecăruia şi libertatea de a trăi cum îi place. Cu această condiţie mulţi oameni vor primi din toată inima să sprijine guvernământul; căci oamenii în general vor mai degrabă un trai fără disciplină decât o viaţă înţeleaptă şi ordonată.