CAPITOLUL IV

§1. Se poate vedea lesne, după principiile ce preced, care sunt acelea ale aşezământului oligarhic. Anume, fiecare speţă de oligarhie va trebui să o constituim astfel din elemente opuse, comparând-o cu democraţia corespunzătoare. Aceasta se aplică mai

1. Vezi cartea 11, cap. VIII,§1.

2. Vezi mai jos, cartea VIII, cap. II,§8 ales celei mai bine combinate şi celei dintâi dintre oligarhii; jar această primă oligarhie se apropie mult de republica propriu-zisă Censul trebuie să fie acolo variat, mai mare pentru unii, mai mic pentru alţii, mai mic pentru magistraturile de rând şi de folos necesar, mai mare pentru magistraturile înalte. Din momentul în care cineva posedă censul legal, trebuie să ajungă în funcţii, jar numărul oamenilor din popor ce ajung la putere pe baza censului trebuie să se combine astfel ca partea cetăţii care va avea drepturi politice să fie mai puternică decât aceea care nu va avea. Se va avea de altfel grijă ca tot ce e mai distins în popor să fie astfel admis a lua parte la putere.

§2. Trebuie să îngustăm puţin*bazele acestea pentru a obţine oligarhia care urmează după această speţă dintâi. Cât despre nuanţa oligarhică care răspunde celei din urmă nuanţe a democraţiei şi care, ca-şi ea, este cea rriai violentă şi cea mai tiranică, guvernământul acesta cere cu atât mai multă prudenţă cu cât este mai rău. Corpurile sănătos constituite, navele bine construite şi echipate cu marinari destoinici pot să îndure, fără teamă de a pieri, greşelile cele mai grave; dar corpurile bolnăvicioase, navele deja ostenite şi lăsate pe mâna unor marinari neştiutori nu pot, din contră, să îndure cele mai mici greşeli. Tot astfel şi cu Constituţiile politice: cu cât sunt mai rele, cu atât le trebuie mai multe precauţii.

§3. În general, democraţiile îşi găsesc scăparea chiar în belşugul populaţiei lor. Dreptul numărului înlocuieşte în ele dreptul meritului. Oligarhia, din contră, nu poate trăi şi mântui decât prin bună ordine. Masa aproape întreagă a poporului alcătuindu-se din patru clase principale1: agricultorii, meseriaşii, salariaţii, negustorii şi patru specii de arme fiind necesare războiului: cavaleria, hopliţii, infanteria uşoară şi marinarii, într-o ţară în mod natural potrivită pentru creşterea cailor, oligarhia poate să se întemeieze fără greutate foarte mare; căci cavaleria care formează atunci forţa şi siguranţa naţională cere totdeauna pentru întreţinerea sa multă avere. Acolo unde hopliţii sunt în număr mare, se poate stabili cea de-a doua speţă de oligarhie; căci

1. Vezi mai sus, cartea VI, cap. III, iţii.

Această infanterie grea se alcătuieşte îndeobşte mai mult din bogaţi decât din săraci. Din contră, pedestrimea uşoară şi marina sunt elemente cu totul democratice.

§4. Astfel, în statele unde aceste două elemente se întâlnesc în masă, bogaţii, după cum se poate vedea în zilele noastre, sunt adesea înfrânţi când ajung la război civil. Pentru a lecui răul acesta, se poate imita metoda generalilor care în luptă ştiu să amestece cu cavaleria şi cu hopliţii o porţiune cuvenită de trupe mai puţin grele. În răscoale, săracii înfrâng adesea pe bogaţi deoarece, mai puţin greu înarmaţi, pot să combată cu folos contra cavaleriei şi infanteriei grele.

§5. Astfel, oligarhia, care ia infanteria sa uşoară din clasele din urmă ale poporului, o formează numai contra ei însăşi. Din contră, profitând de diversitatea vârstelor şi folosindu-se de cei mai în vârstă ca şi de cei mai tineri, trebuie a se dispune să se antreneze fiii oligarhilor, chiar din copilărie, la toate, manevrele pedestrimii uşoare şi a-l deprinde, de îndată ce-şi încheie adolescenţa, cu lucrările cele mai grele, ca pe nişte atleţi adevăraţi. Oligarhia va avea de altfel grijă să dea drepturi politice poporului, fie cu condiţia censului legal, după cum am spus-o mai înainte1, fie după cum face Constituţia Tebei2, cerându-se ca cineva să fi încetat de un timp oarecare orice îndeletnicire servilă, fie ca Marsilia3, unde se ţine seama de aceia care, prin meritele lor, pot dobândi funcţii, fie că fac deja parte din guvernământ, fie că sunt pe dinafară.

§6. Cât despre magistraturile principale, cuvenite în mod necesar acelora care se bucură de drepturi politice, va trebui să li se impună cheltuielile publice, pe care ele vor trebui să le achite. Poporul nu se va mai plânge atunci că nu ajunge în funcţii şi invidia lui va ierta uşor pe aceia care trebuie să cumpere aşa de scump cinstea de a le împlini. Pentru instalarea lor, magistraţii vor trebui să facă sacrificii măreţe şi să construiască monumente publice; poporul, luând atunci parte la ospeţe şi serbări şi văzând

1. Vezi mai sus§1.

2. Vezi mai sus, cartea III, cap. III,§4.

3. Vezi mai jos, cartea VIII (5), cap. V,§2.

Oraşul împodobit splendid cu monumente şi edificii, va dori păstrarea Constituţiei; acestea vor fi pentru bogaţi tot atâtea mărturii mândre despre cheltuielile ce vor fi făcut. Astăzi, şefii oligarhiilor, în loc să procedeze aşa, fac tocmai contrariul: ei umblă după profit cu tot atâta aprindere ca şi după onoruri şi se poate spune cu dreptate că aceste oligarhii sunt doar nişte democraţii reduse la câţiva guvernanţi.

Acestea sunt bazele ce se cuvine a se da democraţiilor şi oligarhiilor.