Oare veni-vei, idol vieței mele?

În acest redi eu te-aștept de mult.

Mută-i de-atunci duioasa filomele

Ș-al meu suspin singur eu l-ascult.

A florei timp m-au fost văzut aice,

Când al meu trai ca el era senin;

Venit-au timpul auritei spice,

Dar al meu suflet nu-i c-atunci de lin.

Precum pe floare roua în van o udă,

Când săgetează arsura pe pământ,

Așa cu plâns nu-mi stâng văpaia crudă,

Ce-a mele zile mână spre mormânt.

Aici, o zi sub cea boltire verde,

Ferice-am fost cu tine, dulce-odor,

Iar amu simt c-un aspru chin mă pierde,

Că singurei rămas-am fără de Amor!