Traian vine-n astă țară,

Și de-a birui deprins

Spre Dochia cea fugară

Acum mâna a întins.

Atunci ea, cu grai ferbinte,

Zamolxis, o zeu striga,

Te giur pe al meu părinte,

Astăzi rog nu mă lăsa!

Când întinde a sa mână

Ca s-o strângă-n braț Traian,

De-al ei zeu scutita zână

Se preface-n bolovan.