Contenesc aice cursul

Ce-mpreună am făcut

Cu furnica și cu ursul,

Pe drum încă nebătut.

Dar cum voiajerii fac,

Neputând nici eu să tac,

Dintre cât-am auzit

La apus și răsărit,

Am scris mică

Cărticică,

Îns-acii ce o critică,

Între cele ce-or să zică,

Cugetez că-m vor s-împute,

Cum că fiarăle sunt mute,

Și prin cele,

Care ele

Cugetează, spun și dreg

Eu pre oameni înțăleg,

Ș-or căta ca să dezbine

Publicul tot de la mine.

Deci am zis cătr-a me carte:

Ca să scapi d-atâte sfezi,

Cărticico, acasă șezi!

Că-n Moldova nu ai parte,

Nici salonul e deschis

La cii ce nu-s din Paris.

Că la Ghiță-n librărie

Pulberat-a să rămâie

Pănă vreun literat,

Ce-n Hârlău s-au doctorat,

Va lua-o

Și-ndesară,

Cu țigară,

Criticând, va afuma-o.

Au din Țara cea de Gios

Boierul gras și gros,

Ca s-aducă nou ceva

În a sa politioară,

Zisă au scris-istorioară,

După ce s-a neguța,

Cartea ia în datorie,

Și în loc d-Alexandrie,

Cu cafe și cu zahar,

O va duce acasă-n dar.

Acolo o va ceti

Cuconița, dac-a ști,

Va da fiiei cei plăcute,

La istețul cuconaș,

Ista are s-o-mprumute

La vecinului nănaș,

De la văr la verișoară

Cărticica văd cum zboară,

Mastih, vitrig ș-un cumnat

Fabula ș-au prumutat.

Pe la socrul și bunica

Vor să-nșire cărticica,

Colendând la neamul tot,

De la moș păn la nepot.

Trecând pintre degeți mii,

Va să-ncape la copii,

Carii în puține zile

Unde-s stampe or rumpe file

Iar apoi

La ciocoi

Cartea a fi de silabat,

De râs și de disputat.

După ce vor destrama-o

Și de său vor sătura-o,

Un guzgan politicos,

Ca să-ncheie a ei soartă,

O va trage-n a lui bortă!