Videți acea blândă mână,

Care samănă-n țărână

Niște fire mărunțele,

Când vor crește toate acele,

În loc să vă deie mană

Să fac lațuri și capcană,

Să vă prindă, să vă taie,

La frigare, la tigaie.

Pănă relele-s mănunte

Să mâncați a lor grăunte!

Îns-acel june popor,

Ușurel în al său zbor,

Își bătea de sfatul gioc,

Că nutreț afla-n tot loc.

Cânepa când răsărisă,

Rânduneaua iar le zisă:

A scăpa încă-i ușor,

Zmulgeți iarba din ogor,

Căci crescând din zi în zi,

Neamul vostru va stârpi!

O, profită tot de rele,

Ni dai sarcini foarte grele,

Toate paserile-i zic,

A privi poate un ogor,

Cât să nu-i rămâie un spic,

A lăcustelor popor!

După săptămâne opt,

Iată cânepa s-au copt.

Rânduneaua n-a-ncetat

A da paserilor sfat:

Ascultați, blem, vorba mea

Iute crește iarba rea

Și cu dânsa a voastră soartă

Să-mi urmați amuși măcar,

Păn n-agiungeți la amar,

Dupre timpul cum se poartă

Din câmp când s-or strânge toate.

Nu zburdați în cârd și-n gloate.

Că atunce, disfătat

Omul caută vânat,

Lațuri și rețele-ntinde,

Paserile grase prinde.

Neavând voi ghibacie

De cucoară, de becas,

Ce d-a iernei grea urgie

Peste mări trec făr de vas,

Strângeți sburătoare aripe,

Mute stați ascunse-n ripe,

Păn va trece acel rău

Ce v-amenință mereu!

Însă paserile orbite,

De sănin timp amăgite,

Ciripea, în câmp zburda

Și pe vânători chema.

Pănă ce-n rețele au dat

Ș-a lor poftă au săturat.

Timpuriu să prevezi răul este

rară-nțelepciune,

Cel ce sfatul bun urmează, niciodată

nu răpune.