O, străină buruiană,

Preste mări de la Apus,

Nu un om, ci o satană

În Moldova te-au adus,

Ca la luxul cel nebun

Să adaogi încă un!

Nu-i de-agiuns că luxul sapă,

Despoaie din an în an,

De sudoare se adapă

A bietului moldovan;

Prin țigări și prin ciubuci

Tu și măduva-i usuci.

Idole, cărui se-nchină

Cel ce-odată te-au gustat,

Cărui aburi învenină

Aerul cel mai curat,

În grădină și-n salon

Tu dai lege și bun ton.

De prisos a ști vro limbă,

La vizite și la bal,

Astăzi vorba se preschimbă

Prin a fumului canal;

Cel ce suflă mai vârtos

Are spirt și-i grațios.

Vezi junele-n Iași, la țară,

Cum din gură deseori

Negru fum scot din țigară

Ca din hoarna lui vapor,

Ș-a lor buză delicată

Ca jambonu-i afumată.

A țigarei aspra lege

Au supus la greu tribut,

Fără vârsta a alege,

Pe sărac, pe cel avut,

Încât oriunde acum

Alta nu vezi decât ... fum!