O vulpe veche, din cele istețe,

Ce-nghițea iepuri, găini și rețe

Umblând noaptea la vânat,

Încăpu în o capcană,

Dar ghibace și vicleană

Din cea cursă au scăpat,

După ce ea în secret

Ș-au lăsat de amanet

O bună parte din coadă.

Dar, deși cu necomplect,

Ideat-au un proiect

De-a-ntroduce drept moadă

Într-a vulpelor popor

Acest port mult mai ușor.

Întrunite-n capitală

În o serie formală,

Vulpele să adunasă.

După ce să săturasă

Să dizbată-n parlament

Despre oi amandament,

Vulpea cu nările-n sus

În ist mod planul ș-au spus:

Pănă când vulpea va căra

Coada ce-i povoara sa?

Să măture toate cele

Stercuri din drum și pavele?

Omul nu mai poartă coadă,

Să-i urmăm în astă moadă,

S-o tăiem, o propun eu,

Cine-m dă azi votul său?

Dar o vulpe din congres,

Ce țintirea au înțăles,

Ca proiectul să-ți dispic,

Zisu-i-au, cumătră dragă,

En întoarnă-te un pic,

Ș-adunarea-ndată întreagă

Da-ți-va a ei răspuns!

Atunci șuier, vuiet mare

Răsună în adunare:

Vulpea, deși dimplomată,

S-au văzut mult rușinată.

Ș-a ei tâmplare la toți au vederat

Că cela ce cu vro zmintă să știe

Ș-altul asămene lui vra să fie,

Spre n-a fi singur cu deget arătat.