O vulpe tânără, ce-ncă nu știe

A vânătorilor rea maiestrie,

Se bucura c-asupra iernei grele

Au crescut lungi noi peri preste a ei piele.

Dar cea bătrână au zis: O, toantă giune,

Să nu te bucuri d-astă minune;

Mantaua numai nu-i de mântuire,

A ei frumuseață ni duce-n pieire!

Vai d-o vită, vai d-o fiară

Ce nu are dinți și gheară,

Ca în timpurile rele

Însași s-apere a ei piele!