Un blanc galbăn scânteios,

Gemând sub ciocan vârtos,

Plângea soarta sa odată:

Ori să poate să mă bată

Înghiositul crud metal

Care-l calcă păn ș-un cal?

Dar ciocanu-i zice: Frate,

Este vechi ist adevăr

Că pre aur fierul bate.

Un popor ce n-are fier,

Curaj n-are, n-are armă,

Să defaimă și să sfarmă.