Broasca mică cât un ou

Au văzut păscând un bou

Și mirându-se prea tare

De-o făptură atât de mare

Cugeta c-ar fi noroc

Ș-a familiei laudă, dacă

Ar putea să se prefacă

Din mic, mare dobitoc.

Deci d-ambiție s-aprinde,

Mereu s-umflă, se întinde

Ș-apoi zice: Sorioară,

Nu-s ca boul, buneoară?

Dar aceasta i-au zis: Ba!

Broasca urmând a se umfla,

Zis-au iar: En vezi, lelică!

Soro,-ți spun că ești tot mică!

Oare acuma l-am agiuns?

Încă nu, i s-au răspuns.

Broasc-atunci s-au mai umflat

Foarte așa... cât au crăpat.

Vra ca astă broască mică

Pe mai mari cel mic s-agiungă,

Tot se umflă, se rădică,

Fără-a-și cere sfat la pungă

Se așază la Paris,

Unde, de nu este-nchis,

Rolul gioacă de baron,

Fără bani, dar cu bun ton.

De mii planuri îngâmfat,

Casa-și schimbă în palat

Și-n prințesă pe a sa damă.

Vrând apoi a mai întinde,

Creditoriul pe-a lui samă

Toate, păn și pre el vinde.