Nevrând broaștele s-asculte

De guvernul democrat,

De la Zevs, cu strigări multe,

Au cerut un împărat.

Zevs, ce-i zân îndurător,

Le-au trimes un domnitori

Pacinic, drept, cu blândă fire,

Încât altul nicăire

Niciodată s-au văzut.

Dar din ceri când au căzut,

Au sunat așa de foarte,

Încât neamul cel broscos,

Bolând mult și mai fricos,

Pin coșor, glodoase boarte

Tupil s-au acufundat

Și timp mult n-au cutezat

De-a scoate un cap afară,

Să facă conțert de sară.

Suveranul îns-acel

Pe care l-au socotit

Că-i vun urieș cumplit

Ram au fost d-un copăcel.

Despre acesta mare teamă

Avea broasca care-ntăi

Au ieșit să iaie samă

Și să deie semn l-ai săi.

Dar abia de ramu-ncet

Tremurând s-au propiet,

Iacă ș-alta vine-n urmă,

După ea întreaga turmă.

Apoi nu pre târzior

Tot acel broscos popor

Așa bine s-au deprins

La fireasca bunătate,

Încât sărea, înadins

Împăratului pe spate.

Păzind al său caractir,

Toate sufere-acel Sir.

Însă broaștele rebele,

Neastâmpărate, rele,

Cătră Zevs iar au strigat:

Să ni dai alt împărat,

Care mai vioi să fie!

Zevs atunce în mânie

Li trimete o cucoară,

Care-mpunge, le omoară,

Să arete a ei putere

Le înghite și-n plăcere

Căpăținile le sfarmă.

Iacă țipet nou și larmă

Broaștile au înălțat.

Atunci Zevs au detunat

Cu aceste aspre zise:

Broaște hâde, pare-vi-se

Că eu voi să mă supun

Cătră țipetul nebun?

Dac-ați fi avut voi minte,

Trebuia să fi ținut

Pe guvernul de-nainte;

Dar după ce l-ați pierdut,

Vă era destul odor

Acel pacinic domnitor.

Acuma vă dau un sfat:

Păstrați p-acest împărat,

Nu cumva iar prin schimbare

Să dați pest-un rău mai mare.