Omul cu năluci viază,

Lăsând lucrul cel vădit,

Numai umbra sa vânează,

Precum cânele au pățit.

Acel câne dineoare

Pist-o apă curgătoare

Trecea cu pripire-n not,

Țiind o friptură-n bot.

Când în apă deodată

Alt-asemene-i s-arată.

Cânelui atunci să pare

C-acea porție-i mai mare;

Deci vânându-i umbra-n apă

Nu numai că lucrul scapă,

Ci când botul au căscat

Puțin di nu s-au-necat,

Încât cu nimic din val

Teafăr abia scapă-n mal !