Capra, oaia și o giuncă

Cu un leu foarte cumplit,

Care domnea în o luncă,

Între ii s-au învoit

În companie dineoare

De a face-o vânătoare,

Și precum li se cuvine

Să se-mpartă între sine.

Capra-n cursă ce-au întins

Pe un cerb întăi au prins,

Și a ei vânat îndată

Cătră soții săi arată.

Atunci leul, împărat,

Pe brâncă au numărat,

Zicând: De știu socoteală,

Suntem patru la-mpărțală.

Pre vânat apoi-mparte,

Făcându-și dintăi o parte.

Zis-au: Asta mie-o ieu,

Pentru că mă cheamă leu,

Partea a doua se cuvine,

După drept, celui mai tare,

Ș-asta cred c-o știți pre bine!

Partea a tria o rădic

Pentru că sunt mai voinic,

Iar cu partea de pe urmă

Socoteala ni să curmă:

Pre cel ce brânc-a să-ntindă

Îl zugrum și-l fac merindă!