Între timpul vechi ș-acuma, oare cine nu-nțălege

Că e mare diferire la nărav, la gust și lege?

Plin de gară și proțesuri neastâmpăratul om,

Astăzi pentru milioane, dar atunce pentr-un pom.

Ca femeia-atunci și zâna

Să se laude au voit,

De aceea s-au sfădit

Iuno, Venus și Atina.

Pentru asta, la un munte, care Ida se numea,

Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păștea,

Au venit pe-ascuns tustrele,

Ca să giudece pre ele

Și la mai mândră femeie

Dorit pomul ca să deie.

Deci l-acela păstorel,

Tânăr, blând și frumușel,

Toate zânele jaluze

Se ruga prin ochi și buze.

Una minte-i giuruia,

Alta averi i hărăzea,

Iar a treia mult favor

La frumuseță și l-amor.

Abia Paris au ochit

Pe-ntriita cea minune,

Avere-au disprețuit,

N-au voit înțelepciune,

Ce frumuseței pom au dat.

Însă azi,

Un așa caz

În alt feli s-au giudecat,

Nu-ntre munți, c-acel cioban,

Ci șezând pe un divan;

Paris, de modernă lume,

Care-noată în parfume,

Vede-ntrând la el trii zâne,

D-osăbite daruri pline,

Cea-ntăi, aspră la figură,

I-au zis: Te voi înzestra

Cu înaltă-nvățătură,

De soț dacă mi-i lua!

Abie-au zis, ș-a doua zână,

Chiar ca Vinera frumoasă,

Au intrat de grații plină,

Și sub genele umbroase

Două stele-i scânteia.

Mult nu cred c-a fi zis ea,

Că triumful unei fete

E d-agiuns ea să s-arete.

În asemene minut

Cel mai drept giudecător

Paragraf-ar fi pierdut.

Chiar ș-al nostru matador,

Pe când sta ca fermecat,

Zân-a treia au intrat.

Era asta grăsulie,

De ani nu pre timpurie,

Era-n rochie strălucită,

Dar la față cam urâtă,

Și în spate, ascuns de vel,

Firea-i dădu un muncel.

Mare nas, cam roșă coamă,

Dar de tot îmbrilantată,

Și-n casetă ferecată

D-olandeji ducea o soamă.

Toate aceste, ea zicea,

Cu mine-mpreună ia!

De departe apoi ținea

De noblesă-un pergament

Și-n rezervă, iată vine

Un decret de prezident.

Văzând haruri sunătoare,

Titluri, prețioase-odoare,

Acest Paris, plin de fum,

După moda de acum,

L-Afrodita și Atină,

Cu politică să-nchină;

Pre cap pune a sa marcă,

Buzunarii îi încarcă,

Și spre a fi deplin ferice

În giug pune a sa cerbice.