Mâncând lupul chiar ca zece,

Era-aproape să se-nece,

Cu un os ce-n gât stătusă;

În zadar sărmanul tusă,

Căci d-al scoate

Nu mai poate

Și-i să pare c-a să moară.

Când, văzând pe o cucoară,

Semn i face cu picior

Ca să-i deie agiutor.

Iată paserea ghibace

Operația i face

Ș-acel os

Din gât i-au scos,

Apoi cere legiuită

Pentru lucru mulțămită.

Mulțămită!lupu-i zice

Oare nu ești tu ferice

Că din gât nesățios

Capul teafăr ți l-ai scos?

Sărmănico, fugi din drum,

De mă superi, te zugrum!